În Monitorul Oficial a fost publicată decizia prin care ÎCCJ a stabilit cu caracter obligatoriu faptul că termenul de prescripție de 3 ani pentru compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate începe să curgă de la momentul încetării raportului de muncă, nu de la o dată anterioară. Anterior acestui moment, salariatul nu are deschisă posibilitatea solicitării unei compensații bănești, singura alternativă fiind efectuarea concediului în natură. Prin urmare, termenul de prescripție nu poate începe să curgă înainte ca titularul să aibă posibilitatea de a cere efectiv compensarea.
Totodată, instanța supremă a clarificat că, pentru intervalul care depășește termenul de report de 18 luni prevăzut de art. 146 alin. (2) și (3) din Codul muncii, dreptul la compensare subzistă dacă angajatorul nu a oferit în mod efectiv salariatului posibilitatea de a-și efectua concediul și, respectiv, nu există dacă salariatul s-a abținut să își efectueze concediul, deși i s-a oferit această posibilitate. În motivare, ÎCCJ a avut în vedere jurisprudența CJUE potrivit căreia dreptul la concediu nu se stinge la expirarea perioadei de report dacă lucrătorul nu a fost în măsură să și-l efectueze.