Potrivit unei hotărâri CJUE (C-249/24), încetările contractelor de muncă intervenite ca urmare a refuzului salariaților de a accepta o relocare internă obligatorie pot intra in sfera notiunii de concediere dintr-unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana lucratorului, in sensul reglementarilor privind concedierile colective.
În concret, Curtea a reținut că, în situația în care acordul de mobilitate internă este obligatoriu din punct de vedere contractual, iar aplicarea acestuia conduce la modificări substanțiale ale unor elemente esențiale ale raportului de muncă, încetările dispuse de angajator pentru motive economice intră în sfera noțiunii de „concediere” dintr-un motiv ce nu ține de persoana lucrătorului, iar astfel de încetări trebuie luate în calcul la atingerea pragurilor relevante pentru concedierile colective.
Într-o astfel de situație, angajatorii sunt obligați să respecte procedurile de informare și consultare a reprezentanților salariaților, prevăzute de directivă, inclusiv inițierea dialogului într-o etapă timpurie, în vederea analizării alternativelor și limitării impactului social.