Printr-o soluție publicată recent în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, CJUE a stabilit că art. 5 alin. (3) din Directiva 104/2008 nu impune luarea în considerare a unui nivel de protecție specific lucrătorilor temporari care să îl depășească pe cel stabilit pentru lucrători în general, cu privire la condițiile de bază de muncă și de angajare. Însă, atunci când partenerii sociali autorizează prin intermediul unei convenții colective diferențe de tratament în ceea ce privește condițiile de muncă și de angajare în detrimentul lucrătorilor temporari, convenția colectivă trebuie să acorde acestora din urmă avantaje care să compenseze diferența de tratament pe care o suportă, garantând astfel protecția generală de care se bucură aceștia.
De asemenea, CJUE a stabilit că, pentru a verifica respectarea de către partenerii sociali a obligației de a garanta protecția generală de care se bucură acești lucrători, convențiile colective care autorizează diferențe de tratament în detrimentul lucrătorilor temporari trebuie să poată face obiectul unui control jurisdicțional efectiv.
