Autor: Irina Oprea Șalaru (senior associate)
Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (“PPWR”) va începe să se aplice, în general, de la 12 august 2026. PPWR acoperă toate ambalajele, indiferent de material sau origine, și aduce cerințe care merg mult dincolo de raportările de mediu cunoscute până acum. Nu toate obligațiile PPWR devin aplicabile în aceeași zi, însă pentru companii este momentul să își clarifice rolurile și fluxurile de ambalaje.
Pentru retaileri, producători alimentari, companii cu produse private label și, în general, pentru orice societate care cumpără, ambalează, importă sau distribuie produse, câteva verificări nu trebuie ratate.
În primul rând, inventarul trebuie făcut la nivel de ambalaj, nu doar de produs. Pentru fiecare produs ar trebui identificate separat cutia, folia, tava, eticheta, separatorul, paletul sau alte componente și ar trebui stabilit dacă sunt ambalaje de vânzare, grupate sau de transport. Pentru fiecare dintre aceste categorii, trebuie cunoscute cel puțin materialul, greutatea, furnizorul, proveniența, cine îl umple sau îl utilizează și unde ajunge să devină deșeu. O simplă evidență de SKU-uri nu mai este suficientă.
Mai departe, trebuie stabilit cine răspunde din punct de vedere juridic pentru fiecare ambalaj. PPWR face o distincție importantă între „fabricant”, responsabil pentru conformitatea ambalajului, și „producător”, căruia îi revin obligațiile de răspundere extinsă a producătorului ( EPR). Cele două calități nu aparțin neapărat aceleiași societăți, iar Ghidul Comisiei din iunie 2026 oferă numeroase exemple tocmai pentru a clarifica aceste situații. Această verificare a calității a fiecărui actor din lanțul de aprovizionare este relevantă mai ales atunci când se vorbește despre produse ambalate sub marcă proprie. Spre exemplu, o societate care comercializează un produs ambalat sub propria marcă poate ajunge să fie fabricant în sensul PPWR, chiar dacă ambalajul este produs fizic de un alt furnizor. În schimb, simpla utilizare a unei cutii standard, nebranduite, cumpărate pentru transport nu conduce automat la aceeași concluzie. Marca de pe produs sau ambalaj, cine stabilește specificațiile și cine realizează configurația finală pot schimba această încadrare.
Companiile ar trebui să solicite datele privind materialele și greutățile ambalajelor, identificarea fabricantului PPWR, informațiile de trasabilitate, precum și documentația de conformitate disponibilă. Pentru ambalajele pentru care compania însăși este fabricant, informațiile tehnice primite de la furnizori vor sta la baza propriei documentații tehnice și a Declarației UE de conformitate. Este util în acest sens să aibă loc și o revizuire a contractelor comerciale încheiate, astfel încât acestea să prevadă obligația furnizorului de a comunica orice modificare a materialului, designului sau configurației ambalajului.
PPWR aduce noi reguli de etichetare și cerințe tehnice pentru ambalaje, însă, pentru multe companii, adevărata provocare va fi să înțeleagă exact ce rol au pentru fiecare tip de ambalaj și unde începe și unde se termină responsabilitatea lor.
Astfel, în această perioadă, recomandarea generală este să se verifice dacă există o imagine clară asupra fluxurilor de ambalaje, a responsabilităților din lanț și a documentelor care trebuie obținute de la furnizori. În practică, detalii aparent minore, cum este folosită o cutie, cine aplică o etichetă sau unde este îndepărtat un ambalaj de transport, pot schimba analiza.
Pentru multe business-uri, o analiză punctuală a principalelor fluxuri de ambalaje este suficientă pentru a identifica rapid unde există obligații noi, unde sunt necesare informații suplimentare de la furnizori și unde procesele actuale pot continua fără schimbări majore.