În speță, asociatul unic care era totodată și administrator al unei societăți cu răspundere limitată (SRL) a solicitat instanței reconsiderarea activității pe care a prestat-o în baza contractului de prestări servicii încheiat cu o altă societate drept activitate dependentă și prestată în baza unui contract individual de muncă. Prin decizia pronunțată în 2018, Curtea de Apel București a hotărât că o astfel de activitate nu poate fi considerată ca fiind prestată sub imperiul unui contract de muncă. Astfel, instanța a reținut că este de esența contractului individual de muncă faptul ca persoana care se obligă să presteze munca să fie o persoană fizică, nefiind relevantă împrejurarea că asociatul societății prestatoare este persoană fizică, deoarece s-ar ignora împrejurarea că parte a contractului de prestări este persoana juridică. Astfel, singurul titular al drepturilor și obligațiilor din contractul de prestări servicii este persoana juridică, independent de forma sub care este organizată aceasta (i.e., SRL unipersonal). Mai mult, instanța a reținut că asociatul SRL-ului este terț față de contractul de prestări servicii a cărei recalificare a cerut-o și că această recalificarea ar fi trebuit cerută în contradictoriu cu ambele părți contractuale.