În ședința din 20 iulie, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit printr-un recurs în interesul legii faptul că executarea fără autorizație de construire a unei construcții, ce cuprinde toate elementele structurale necesare pentru a fi considerată terminată la data constatării contravenției, curge de la data terminării în fapt a construcției. Începând cu publicarea în Monitorul Oficial a motivării hotărârii Înaltei Curți, această interpretare va deveni general obligatorie pentru toate instanțele din România.
Aplicabilitatea interpretării Înaltei Curți este limitată strict la fapta contravențională de a construi fără autorizație de construire. Interpretarea nu va fi valabilă cu privire la demolarea fără autorizație de desființare sau efectuarea unor lucrări de construire fără autorizație de construire, atunci când această faptă poate fi considerată infracțiune.
Efectul generat de această hotărâre este acela că într-o mare măsură a fost clarificat momentul până la care autoritățile pot aplica sancțiuni pentru efectuarea de lucrări de construire fără autorizație de construire. Astfel, riscul unei sancțiuni contravenționale (amendă și/sau măsură complementară a demolării construcției) este purtat de către investitor pentru o perioadă de 3 ani, începând cu momentul la care construcția a fost terminată în fapt.
Anterior acestei hotărâri a Înaltei Curți, în practică există și o interpretare contrară (și minoritară) conform căreia termenul de prescripție pentru sancționarea construirii fără autorizație de construire nu începea să curgă decât la momentul la care era obținut un proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor. Controversa a fost iscată tot de către Înalta Curte atunci când a încercat o clarificare a prevederilor legale în anul 2000 (i.e. Decizia nr. VII/20.11.2000) pe calea recursului în interesul legii stabilind ca „în cazul construcțiilor finalizate fapta se consideră săvârșită la data terminării construcției”. Unele instanțe au considerat, contrar opiniei majoritare și însușite de către Înalta Curte prin decizia din 20 iulie, ca data terminării construcției este data la care s-a obținut procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor. Or, dacă investitorul nu efectua recepția și nu obținea acest proces verbal, exista oricând șansa de a fi sancționat, termenul de prescriptie având o durată nedeterminată.
Chiar dacă interpretarea Înaltei Curți este binevenită, anumite aspecte necesită clarificări. Spre exemplu, nu este foarte clar cum interpretează Înalta Curte noțiunea de terminare în fapt a construcției – este suficient ca investitorul să fi oprit lucrările sau numai o expertiză poate stabili acest aspect. Ramâne de văzut, la momentul publicării în Monitorul Oficial a motivării, care au fost considerentele care au dus la soluția Înaltei Curți și cum clarifică aceste considerente problemele ivite în practică.
Această informare nu reprezintă consultanță juridică. Pentru mai multe detalii, vă rugăm să ne contactați.
