Potrivit Curții de Justiție a Uniunii Europene, producătorul care are o poziție dominantă răspunde pentru comportamentele abuzive ale distribuitorilor care fac parte din rețeaua sa de distribuție atunci când aceste comportamente sunt parte a unei politici adoptate unilateral de producător.
Prin aceeași hotărâre Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat inclusiv asupra modului în care ar trebui interpretate clauzele de exclusivitate incluse în contractele de distribuție menționând criteriile pe care ar trebui să le aibă în vedere autoritatea pentru a reține că asemenea clauze restrâng concurența.
În cauza C-680/20, Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) a reținut că potrivit articolului 102 TFUE comportamentele adoptate de distribuitorii care fac parte din rețeaua de distribuție a unui producător cu poziție dominantă pot fi imputate producătorului în cazul în care acestea nu sunt adoptate independent de distribuitor, ci sunt parte a unei politici decise unilateral de producător și implementate prin intermediul distribuitorilor respectivi.
De asemenea, în cazul în care sunt introduse clauze de exclusivitate în cuprinsul contractelor de distribuție autoritatea care supraveghează piața are obligația să constate că respectivele clauze au aptitudinea de a restrânge concurența pentru a putea constata existența unui abuz de poziție dominantă. Autoritatea trebuie să ajungă la această concluzie prin evaluarea circumstanțelor relevante din cauză și prin luarea în considerare a analizelor economice prezentate de entitatea aflată în poziția dominantă. În analiza sa, autoritatea are opțiunea de a aplica testul concurentului la fel de eficient pentru a determina daca respectivele clauze au capacitatea de a exclude concurenți la fel de eficienți ca întreprinderea în poziție dominantă. Cu toate acestea, dacă testul este prezentat de entitatea vizată, în cadrul procedurii administrative, autoritatea este obligată să examineze valoarea probantă a acestuia.
