Prin Decizia din 4 octombrie 2017, Comisia a constatat că Luxemburg a acordat, printr-o soluție fiscală anticipată din anul 2003, ajutoare de stat incompatibile în favoarea Amazon.
Administrația fiscală luxemburgheză și-ar fi exprimat prin această soluție fiscală anticipată opinia privind cuantumul adecvat al unei redevențe între două filiale din Luxemburg aparținând grupului Amazon. Cuantumul redevenței influențează impozitul pe profit datorat de Amazon, care are sediul în Luxemburg. Cu cât redevența este mai mare, cu atât mai puțin impozit pe profit este datorat în cele din urmă în Luxemburg.
Conform constatărilor, Luxemburg și Amazon au stabilit de comun acord o anumită metodă pentru determinarea redevenței adecvate. Acest acord privind prețurile de transfer a fost considerat de Comisie un ajutor întrucât nu corespundea principiilor concurenței depline ale OCDE.
Comisia a efectuat propriul calcul al cuantumului adecvat al redevenței pe baza unei alte metode și a ajuns la o redevență mai redusă. Întrucât aceasta ar fi determinat o obligație de plată a unui impozit pe profit în cuantum mai mare, prin soluția fiscală anticipată s-ar fi acordat un avantaj selectiv filialei care a plătit redevența.
În urma acestei constatări din partea Comisiei, s-a ajuns în fața CJUE. Tribunalul UE, prin Hotărârea din 12 mai 2021, a anulat decizia Comisiei. Tribunalul nu a putut constata pe baza Liniilor directoare ale OCDE că prețurile de transfer au fost determinate eronat. Comisia nu a dovedit că sarcina fiscală a fost redusă în mod artificial ca urmare a unei supraevaluări a redevenței.
În faza recursului, s-a solicitat opinia avocatului general, care a reținut următoarele:
- Avocatul general propune Curții să respingă recursul Comisiei și, în consecință, să confirme pe fond hotărârea Tribunalului prin care a fost anulată decizia Comisiei, chiar dacă nu ar fi de acord cu motivarea hotărârii.
- În această privință, Curtea a reținut, în Hotărârea Fiat Chrysler, că în cadrul examinării existenței unui avantaj fiscal selectiv și al stabilirii sarcinii fiscale care trebuie să revină în mod normal unei întreprinderi, nu se pot lua în considerare parametri și norme externe sistemului fiscal național în cauză, cu excepția cazului în care acesta din urmă se referă în mod explicit la parametrii și la normele respective.
- Așadar, din moment ce Comisia s-a raportat în analiza sa la liniile directoare OCDE și nu la dreptul național luxemburghez (care nici măcar nu făcea trimitere la aceste linii directoare), Decizia Comisiei este viciată în drept.
