Recent, CJUE a stabilit că dreptul Uniunii Europene se opune unei legislații naționale care permite unui angajator să nu precizeze motivele încetării unui contract de muncă pe durată determinată, deși este obligat să facă acest lucru atunci când încetează un contract de muncă pe durată nedeterminată.
Litigiul de fond a avut loc între un angajat cu contract pe durată determinată și fostul său angajator. În conformitate cu legislația națională, angajatorul a încetat contractul de muncă cu preaviz, fără a-și motiva decizia. Invocând caracterul nelegal al concedierii sale, lucrătorul a considerat că lipsa unei astfel de informări încalcă principiul nediscriminării consacrat de dreptul Uniunii și de dreptul polonez. Acesta a susținut că în dreptul polonez există o obligație de motivare în ceea ce privește încetarea contractelor de muncă pe durată nedeterminată.
CJUE a statuat că, în cazul în care un lucrător pe durată determinată nu primește informații cu privire la motivele încetării contractului său, acesta este privat de informații importante pentru a aprecia dacă concedierea sa este nejustificată. Astfel, legislația poloneză aplicabilă în respectiva cauză instituie o diferență de tratament în detrimentul lucrătorilor angajați cu contracte pe durată determinată. Cu toate acestea, revine instanței naționale sarcina de a stabili dacă lucrătorul angajat pe durată determinată se află, în speță, într-o situație comparabilă cu cea a unui lucrător angajat pe perioadă nedeterminată.
