ICCJ a stabilit că în ipoteza prejudiciului rezultat din refuzul de a încheia un contract de schimb cu privire la două sau mai multe imobile, termenul de prescripție cu privire la introducerea acțiunii începe să curgă de la momentul la care contractul de schimb a fost încheiat, fiind considerat că doar la acel moment poate fi cunoscută întinderea concretă a prejudiciului.
În speța analizată, o autoritate publică a refuzat, pe o perioadă îndelungată, punerea în executare a unei hotărâri judecătorești prin care a fost obligată să încheie cu reclamantul un contract de schimb cu privire la unele terenuri aflate în domeniul public al unității administrativ-teritoriale și terenul reclamantului.
Reclamantul a considerat că prin refuzul încheierii contractului de schimb a fost prejudiciat ca urmare a faptului că a fost lipsit de fructele produse de teren pe întreaga perioadă în care a fost refuzată încheierea contractului de schimb. Pentru acest motiv, a solicitat cu titlu de prejudiciu contravaloarea beneficiului nerealizat constând în lipsa de folosință a terenurilor care făceau obiectul contractului de schimb.
ICCJ a reținut că termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de solicitări începe să curgă de la momentul cunoașterii pagubei care presupune nu doar simpla cunoaștere a existenței prejudiciului, ci și posibilitatea reală a celui păgubit de a-i determina întinderea.
Pentru acest motiv, a fost stabilit că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție este momentul încheierii contractului de schimb, moment la care a avut loc individualizarea precisă a amplasamentul terenului.
(link)
