Conform CJUE, statul membru pe teritoriul căruia este stabilit un prestator poate interzice furnizarea unui serviciu în cazul în care se consideră că respectivul prestator, care nu are calitatea de farmacist, efectuează el însuși vânzarea de medicamente care nu se eliberează pe bază de prescripție medicală.
În schimb, atunci când prestatorul în cauză se limitează, printr-o prestație proprie și distinctă de vânzare, să pună în legătură vânzătorii și clienții, statele membre nu pot interzice acest serviciu pentru motivul că societatea în cauză participă la comerțul electronic de vânzare de medicamente fără a avea calitatea de farmacist.
Conform Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care se consideră că prestatorul care nu are calitatea de farmacist efectuează el însuși vânzarea de medicamente care nu se eliberează pe bază de prescripție medicală, statul membru pe teritoriul căruia este stabilit poate interzice furnizarea acestui serviciu.
În schimb, atunci când prestatorul în cauză se limitează, printr-o prestație proprie și distinctă de vânzare, să pună în legătură vânzătorii și clienții, statele membre nu pot interzice acest serviciu pentru motivul că societatea în cauză participă la comerțul electronic de vânzare de medicamente fără a avea calitatea de farmacist.
Astfel, deși statele membre sunt singurele competente să definească persoanele autorizate sau care au dreptul să vândă la distanță către populație prin intermediul serviciilor societății informaționale medicamente care nu se eliberează pe bază de prescripție medicală, acestea trebuie de asemenea să se asigure că medicamentele sunt oferite spre vânzare la distanță către populație prin intermediul serviciilor societății informaționale și nu pot, în consecință, să interzică un asemenea serviciu pentru medicamentele care nu se eliberează pe bază de prescripție.