CJUE a interpretat dispozițiile Directivei nr. 24 din 2014 în ceea ce privește obligația de a prezenta informații în legătură cu terții care vor fi subcontractați să execute lucrările asumate prin contractul de achiziții publice.
Analiza Curții privește dispoziții din dreptul portughez, dar considerentele acesteia se aplică și în ceea ce privește interpretarea Directivei nr. 24/2014 în România.
CJUE a interpretat dispozițiile Directivei nr. 24 din 2014 în ceea ce privește obligația de a prezenta informații în legătură cu terții care vor fi subcontractați să execute lucrările asumate prin contractul de achiziții publice.
Analiza Curții pornește de la dispozițiile dreptului portughez, care prevăd că atunci când un operator economic recurge la capacitățile unui terț în vederea executării prestării de servicii în cauză și dacă anunțul de participare nu prevede altfel, nici documentele privind capacitatea acestui terț, nici prezentarea unui angajament al acestuia nu trebuie să fie cerute decât după atribuirea contractului de achiziții publice în cauză.
În consecință, în conformitate cu dreptul portughez, o astfel de cerință nu ar putea fi impusă la momentul depunerii candidaturii decât în cadrul unei proceduri restrânse cu selecție prealabilă. Totuși, un participant la o achiziție publică a fost exclus pentru motivul că nu a oferit în prealabil informații despre terții subcontractați, ceea ce a generat un litigiu.
Raportat la această situație, CJUE a decis că Directiva nr. 24/2014 trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementari naționale în temeiul căreia un operator economic care intenționează să recurgă la o altă entitate pentru executarea unui contract de achiziții publice nu ar trebui să transmită documentele privind capacitatea acestei entități și angajamentul acesteia decât după atribuirea contractului in cauza.
Din această hotărâre reiese că informațiile referitoare la terții subcontractați trebuie să fie oferite încă de dinaintea momentului atribuirii contractului.
(link)
