Se ridică de multe ori în practică problema reintegrării angajaților în situația desființării anterioare a rolului și externalizarea sau încetarea prestării activității aferente de către angajator.
Mai exact, până unde merge obligația reintegrării efective, în condițiile în care activitatea aferentă rolului deținut de angajatul reintegrat nu se mai desfășoară de angajator?
Într-o speță recentă pe rolul Tribunalului București, angajatorul a implementat o reorganizare în cadrul căreia a eliminat rolul reclamantului. Decizia de concediere a fost anulată pentru motive de formă, angajatorul procedând la reintegrarea reclamantului. Ulterior, angajatorul a emis o nouă decizie de concediere în urma implementării unei noi reorganizări, pe motiv că activitățile aferente rolului respectiv nu mai erau desfășurate la nivelul angajatorului iar rolul nu mai era necesar.
