La începutul acestui an, ICCJ a soluționat un recurs în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, cu privire la interpretarea art. 65 alin. (2) din Codul muncii privind concedierile economice individuale, care viza întrebarea “dacă un caracter serios al concedierii presupune că, în situația reducerii numărului de posturi identice din cazul unității, angajatorul trebuie să aplice unele criterii de departajare/ selecție, pentru a justifica alegerea salariatului/ salariaților care urmează să fie concediat/ concediați dintr-un număr de salariați care desfășoară activități identice sau similare.”
Deși a decis că recursul în interesul legii formulat este inadmisibil, ICCJ a reținut anumite aspecte relevante pentru concedierile economice individuale:
- 65 din Codul muncii nu are în vedere ipoteza existenței mai multor posturi cu activitate identică sau similare și nu conține o soluție privind determinarea, în acest caz particular, a cauzei reale și serioase care trebuie să fundamenteze concedierea unui anumit angajat. Jurisprudența referitoare la acest subiect este, de asemenea, neunitară;
- „Postul” este dificil a fi apreciat ca noțiune abstractă, analiza interferând cu condițiile subiective legate de titularul postului, ceea ce face dificilă aprecierea condițiilor obiective legate de concediere și de selecția postului/ posturilor;
- 65 nu prevede în sarcina angajatorului o obligație de aplicare și indicare în decizia de concediere a unor criterii de departajare pentru posturi identice/ similare, iar interpretarea într-un sens sau altul ar echivala cu o adăugare la lege nepermisă din partea ICCJ;
- Stabilirea unor criterii de departajare nu ține de interpretarea art. 65 din Codul muncii, ci de modul în care cauza reală și serioasă trebuie evaluată în concret raportat la specificul speței, ceea ce ține de aplicarea textului de lege la circumstanțele cauzei, iar nu de interpretarea textului de lege de către ICCJ;
- Astfel, evaluarea cauzei reale și serioase se află în competența exclusivă a instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, raportat la specificul litigiului, sens în care poate administra probe.
Așadar, deși a respins recursul în interesul legii ca inadmisibil, ICCJ a lăsat deschisă calea instanțelor de a solicita probe privind departajarea salariaților, în încercarea de a determina existența cauzei reale și serioase. De aceea, cea mai sigură abordare este recurgerea la criterii obiective de departajare a salariaților, ori de câte ori se are în vedere desființarea unora dintre posturile identice/foarte similare.
