CJUE a statuat recent (prin hotărârea din 15 iulie 2021 pronunțată în În cauzele conexate C‑804/18 și C‑341/19) că o normă internă a unei întreprinderi care interzice lucrătorilor să poarte orice semn vizibil care exprimă convingeri politice, filozofice sau religioase la locul de muncă față de lucrătorii care respectă anumite reguli vestimentare ca urmare a unor precepte religioase, nu constituie o discriminare directă/ indirectă pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, în sensul dreptului Uniunii Europene, în cazul în care această normă este aplicată în mod general și nediferențiat.
Conform CJUE, o astfel de regulă poate fi justificată de voința angajatorului de a respecta o politică de neutralitate politică, filozofică și religioasă față de clienții săi, dacă sunt îndeplinite anumite condiții:
- Această politică să răspundă unei nevoi reale a angajatorului, acestuia revenindu-i stabilirea acestei nevoi reale, luând în considerare, printre altele, așteptările legitime ale clienților, precum și consecințele nefavorabile pe care acest angajator le-ar suferi în absența unei astfel de politici, ținând seama de natura activităților sale sau de contextul în care se înscriu acestea;
- Această diferență de tratament este în măsură să asigure buna aplicare a acestei politici de neutralitate, ceea ce presupune ca această politică să fie urmărită în mod coerent și sistematic;
- Această interdicție se limitează la strictul necesar în raport cu amploarea și cu gravitatea reale ale consecințelor defavorabile pe care angajatorul intenționează să le evite printr-o asemenea interdicție.
O astfel de interdicție este justificată doar dacă interdicția acoperă orice formă vizibilă de exprimare a convingerilor politice, filozofice sau religioase; în schimb, dacă interdicția este limitată doar la purtarea unor semne evidente și de mari dimensiuni ce exprimă asemenea convingeri poate fi discriminatorie.
În final, CJUE precizează că dispozițiile naționale ce ocrotesc libertatea religiei pot fi luate în considerare ca dispoziții mai favorabile atunci când se examinează caracterul adecvat al unei diferențe de tratament bazată indirect pe motive de apartenență religioasă sau convingeri.
