În soluționarea unei întrebări preliminare, adresată în contextul aplicării Regulamentului nr. 1215/2012 (Regulamentul Bruxelles), CJUE a stabilit că o convenție atributivă de competență între părțile unui contract, stabilite în același stat membru, poate implica competența instanțelor din alt stat membru pentru soluționarea litigiilor legate de contract, chiar dacă nici părțile și nici derularea contractului nu au legături cu acel alt stat membru.
Această interpretare este crucială pentru a asigura o gestionare eficientă și predictibilă a litigiilor transfrontaliere și are în vedere obiectivul de securitate juridică și evitarea conflictelor de competență, menținând totodată încrederea în administrarea justiției în cadrul Uniunii Europene.
Curtea a fost sesizată pentru a clarifica aplicarea prevederilor europene în contextul în care elementul de extraneitate, ca element obligatoriu pentru aplicabilitatea Regulamentului Bruxelles, se limita la existența convenției atributive de competență care viza instanțele unui alt stat membru decât cel în care erau stabilite părțile contractante.
Instanța europeană a stabilit că, în materia alegerii competenței, o situație juridică prezintă un element de extraneitate prin simpla existența a unei convenții atributive de competență în favoarea instanțelor unui alt stat membru decât cel în care sunt stabilite părțile contractante.