Curtea de Justiție a Uniunii Europene a respins definitiv acțiunile Ryanair introduse împotriva ajutoarelor de stat acordate de Danemarca și Suedia către Scandinavian Airlines pentru pagubele suferite în contextul pandemiei.
Într-un caz analizat recent de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, aceasta subliniază anumite aspecte importante privind principiile și limitele acordării ajutorului de stat.
Astfel, cu privire la motivul de acordare a ajutorului de stat constând în repararea pagubelor provocate de calamităţi naturale sau de alte evenimente extraordinare, instanța reține că, întrucât constituie o derogare de la principiul general al incompatibilității ajutoarelor de stat cu piața internă, această normă trebuie interpretată în mod strict. Anterior, Curtea statuase în special că pot fi compensate, în temeiul acestor din urmă dispoziții, numai dezavantajele cauzate direct de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare. Rezultă că trebuie să existe o legătură directă între pagubele provocate de evenimentul extraordinar și ajutorul de stat și că este necesară o evaluare cât mai precisă posibil a pagubelor suferite de operatorii vizați.
Astfel, Curtea respinge argumentația Ryanair întemeiată pe faptul că obiectivul reglementării ajutorului de stat presupune ca statul membru în cauză să acționeze în calitate de „asigurator în ultimă instanță”, întrucât o asemenea interpretare a dispoziției menționate nu reiese nici din modul de redactare, nici din obiectivul acesteia.
Pe lângă problemele pe fond din materia ajutorului de stat, Ryanair criticase și nemotivarea de către Comisie a deciziilor sale, susținând că Tribunalul a validat raționamentul că apariția pandemiei și impactul pe care această situație l‑a putut avea asupra calității redactării deciziilor Comisiei ar putea scuza faptul că anumite elemente cruciale în motivarea deciziei în litigiu lipsesc, deși ar fi fost necesare pentru a cunoaște raționamentul concret.
Față de aceste critici, Curtea reiterează că cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii actului sau alte persoane vizate în mod direct și individual de acesta. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, având în vedere că aprecierea motivării trebuie făcută nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său.
