Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reamintit, într-o speță recentă, că sunt interzise restricțiile privind libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii cu privire la resortisanții statelor membre stabiliți într‑un alt stat membru decât cel al beneficiarului serviciilor. Asemenea restricții privind libera prestare a serviciilor sunt cuprinse în măsurile naționale care interzic, îngreunează sau fac mai puțin atractivă exercitarea acestei libertăți. Mai mult, un stat membru care acordă rezidenților posibilitatea de a deduce cheltuieli profesionale din calculul unui venit impozabil nu poate, în principiu, să excludă luarea în considerare a acelorași cheltuieli pentru nerezidenți.
În speța analizată, problema reieșea din faptul că, potrivit dreptului român, reținerea la sursă care se aplică veniturilor impozabile obținute din România și încasate de nerezidenți este calculată prin aplicarea cotei de 16% la veniturile brute. Impozitul pe profit în sarcina prestatorilor de servicii rezidenți reprezintă tot 16% din cuantumul net al veniturilor lor, acești prestatori fiind însă autorizați să își deducă cheltuielile profesionale din cuantumul impozabil. Spre deosebire de rezidenți, prestatorii de servicii nerezidenți nu sunt autorizați să deducă cheltuielile profesionale legate de prestația impozabilă din valoarea acesteia.
Or, conform opiniei constante a CJUE, o reglementare națională în temeiul căreia prestatorii de servicii rezidenți ai unui stat membru pot deduce din cuantumul impozabil al veniturilor brute obținute în schimbul unei prestații cheltuielile profesionale legate de aceasta din urmă, în timp ce prestatorii de servicii nerezidenți nu beneficiază de o asemenea posibilitate, constituie o restricție privind libera prestare a serviciilor.
Astfel, ținând cont de faptul că revine statului membru care invocă un motiv care justifică o restricție privind una dintre libertățile fundamentale garantate de acest tratat sarcina de a demonstra în mod concret existența unui motiv de interes general și că guvernul român nu a reușit în speță să justifice normele interne, rezultă că reglementarea în acea formă este contrară dreptului unional și nepermisă de acesta.
(link)