Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât, printr-o decizie obligatorie pentru România, faptul că judecătorul național poate să nu respecte o decizie a Curții Constituționale (obligatorie potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României) dacă judecătorul consideră că o decizie a CCR este contrară dreptului Uniunii Europene. Această decizie a judecătorului ar urma să nu aibă nicio consecință disciplinară împotriva acestuia.
Aceeași rațiune urmează să se aplice și cu privire la hotărârile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție dacă judecătorul consideră că acestea sunt contrare dreptului Uniunii Europene.
Este vorba despre cauza C‑107/23 PPU [Lin], având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Curtea de Apel Brașov (România).
Conform Curții de Justiție, principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru sunt ținute de deciziile curții constituționale, precum și de cele ale instanței supreme ale acestui stat membru și nu pot, din acest motiv și cu riscul angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor în cauză, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că această jurisprudență este contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii care au efect direct.
