Printr-o nouă reglementare fiscală s-a urmărit, pe de-o parte, concretizarea conceptului de diurnă, care înglobează atât indemnizația aferentă clauzei de mobilitate, cât și indemnizațiile aferente delegării și detașării (inclusiv detașării transnaționale), iar, pe de altă parte, uniformizarea tratamentului fiscal aferent acestor indemnizații acordate în cadrul călătoriilor în interes de serviciu, în trecut indemnizația de mobilitate fiind supusă unui tratament fiscal dezavantajos, în sensul taxării integrale, asemenea oricărui alt venit salarial. Echipa noastra a propus luarea acestei măsuri prin articolul publicat de colegii nostri inca din toamna anului trecut, disponibil aici.
Astfel, potrivit noii reglementări fiscale, regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi indemnizației de delegare, indemnizației de detașare, inclusiv indemnizației specifice detașării transnaționale, prestațiilor suplimentare primite de salariați în baza clauzei de mobilitate, precum și oricăror altor sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare, primite de salariați potrivit legislației în materie, pe perioada desfășurării activității în altă localitate, în țară sau în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit astfel:
- în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităților și instituțiilor publice, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat;
- în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Este de menționat că plafonul aferent valorii a 3 salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat se calculează prin raportarea celor 3 salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detașare/desfășurare a activității în altă localitate, în țară sau în străinătate.
Bineînțeles, pentru partea care depășește plafoanele maximale netaxabile sus-menționate, angajatorii vor fi nevoiți să achite impozitele și contribuțiile sociale aferente, respectiv atât impozitul pe venit de 10%, cât și contribuțiile sociale pentru pensii (25%), contribuțiile pentru sănătate (10%) și contribuțiile pentru asigurări muncă (2,25%).
