Buna sau reaua-credință (în înțelesul Regulamentului nr. 207/2009) trebuie apreciată în mod global, ținând seama de ansamblul împrejurărilor de fapt relevante, conform analizei Tribunalului Uniunii Europene.
Se ia în considerare, în primul rând, dacă cel ce dorește să își înregistreze marca europeană cunoaște sau trebuie să cunoască faptul că altcineva utilizează deja un semn identic sau similar pentru produse sau servicii identice sau similare.
Tribunalul Uniunii Europene a analizat conceptul de bună-credință în concepția Regulamentului nr. 207/2009 privind marca europeană.
Conform analizei Tribunalului, buna sau reaua-credință trebuie apreciată în mod global, ținând seama de ansamblul împrejurărilor de fapt relevante.
Tribunalul a stabilit mai multe aspecte principale care trebuie totuși avute în vedere când se stabilește dacă solicitantul înregistrării mărcii a fost sau nu de bună-credință.
În primul rând, trebuie să se ia în considerare dacă solicitantul are sau trebuie să aibă cunoștință despre faptul că altcineva utilizează deja într-un stat membru un semn identic sau similar pentru produse sau servicii identice sau similare, existând astfel riscul producerii unei confuzii.
În al doilea rând, trebuie avută în vedere intenția solicitantului de a-l împiedica pe acest terț să utilizeze semnul similar în continuare.
În al treilea rând, trebuie analizat nivelul de protecție juridică de care beneficiază semnul terțului și semnul a cărui înregistrare se solicită.
(link)
