Chiar dacă dreptul de proprietate privată asupra unui teren este reconstituit în baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991, includerea acestui teren în zona de protecție aeronautică privează proprietarul de atributele dreptului de proprietate.
Astfel, Înalta Curte a decis că în acest caz restituirea în natură a terenului nu este posibilă, iar reparația echitabilă ar consta în obligarea pârâtului la plata contravalorii terenului, cu titlu de despăgubiri.
Într-un litigiu privind o acțiune în revendicare a unui teren, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat posibilitatea restituirii în natură a terenurilor aflate în zona de protecție aeronautică.
Înalta Curte a constatat, în urma analizei sale, că includerea terenurilor în zona de protecție aeronautică îl privează pe proprietar de atributele dreptului de proprietate, astfel cum ele sunt prevăzute de dispozițiile Codului Civil.
Din acest motiv, s-a considerat că restituirea în natură nu este posibilă, ceea ce dă dreptul proprietarului la despăgubiri, conform prevederilor Codului Civil ce reglementează acțiunea în revendicare.
Conform raționamentului instanței, față de noua destinație a terenurilor, se poate considera că acestea sunt ocupate în mod ireversibil, astfel încât nu este eronată interpretarea în sensul că, pentru reclamantul care nu-şi poate exercita atributele posesiei, folosinţei şi dispoziţiei, terenurile pot fi considerate ca fiind „pierite” din punct de vedere juridic.
(link)
