Autor: Carmen Calabache (associate)
Comisia Europeană a pus la dispoziția statelor membre un set de orientări pentru a ghida autoritățile contractante în procedurile de achiziții publice desfășurate pe perioada situației de urgență legată de criza Covid-19.
Orientările oferă o imagine de ansamblu asupra posibilităților legale pe care le au autoritățile contractante pentru a achiziționa rapid bunuri și servicii de primă necesitate, inclusiv, acolo unde este cazul, infrastructură suplimentară. Comisia confirmă, astfel, că normele europene privind achizițiile publice oferă deja toate instrumentele necesare pentru a răspunde acestor necesități.
Deși amintește și despre posibilitatea scurtării termenelor din procedurile de atribuire de tip licitație deschisă sau licitație restrânsă (10-15 zile), Comisia pune accent pe dreptul de a apela inclusiv la negocierea fără publicarea prealabilă a unui anunț („negociere fără publicare”). Pe lângă achizițiile directe, acest mecanism e folosit în prezent și în România pentru achiziționarea de bunuri necesare spitalelor, autoritățile putând acționa astfel cu cea mai mare rapiditate din punct de vedere tehnic și fizic, singurele constrângeri fiind doar cele legate de disponibilitatea efectivă și rapiditatea livrării bunurilor.
Pandemia Covid-19 a fost calificată expres de Comisie ca un caz de extremă urgență ce îndreptățeste autoritățile contractante să folosească negocierea fără publicare. Întrucât prin apelarea la negocierea fără publicare, autoritățile contractante derogă de la principiul transparenței, utilizarea acestei proceduri trebuie să fie văzută ca o situație de excepție.
Din acest motiv, fiecare autoritate contractantă trebuie să evalueze foarte atent îndeplinirea celor patru condiții cumulative și restrictive (s.n.) enunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (a se vedea Cauzele C-275/08, Comisia/Germania și C-352/12, Consiglio Nazionale degli Ingegneri).
Condiții
- Existența unor evenimente care nu puteau fi prevăzute de autoritatea contractantă în cauză
Comisia vede evenimentele legate de COVID 19 (creșterea zilnică a numărului de pacienți infectați ce necesită tratament medical) drept evenimente imprevizibile pentru orice autoritate contractantă întrucât nevoile spitalelor și ale altor instituții sanitare pentru a asigura tratamentul, echipamentele individuale de protecție, ventilatoarele, paturile suplimentare și infrastructura spitalicească și de terapie intensivă suplimentară nu puteau fi prevăzute și planificate în prealabil.
În spațiul juridic european, există deja critici cu privire la măsura în care afirmația Comisiei este pe deplin corectă. Inclusiv Nassim Tabel, autorul bestseller-ul internațional „Black Swan”, consideră că pandemia Covid-19 nu este un eveniment de tip „Lebăda neagră”. Autorul prezintă Lebăda Neagră ca fiind un eveniment imprevizibil, improbabil, cu impact major, care apare în ciuda tuturor probabilităților de inexistență propuse și a măsurilor luate.
- Existența situației de extremă urgență face imposibilă respectarea termenelor generale
Precizările Comisiei cu privire la această condiție sunt foarte interesante. Astfel, în cazul în care autorităție contractante apelează la procedura urgentă a negocierii fără publicare, achizițiile trebuie să fie efectuate fără întârziere. Autoritățile contractante nu se pot folosi de această procedură dacă atribuirea contractelor durează mai mult decât ar fi durat în cazul în care ar fi fost utilizată o procedură transparentă, deschisă sau restrânsă, inclusiv procedurile (deschise sau restrânse) accelerate.
- Legătura de cauzalitate dintre evenimentul neprevăzut și extrema urgență
Cu privire la a treia condiție, Comisia arată în mod corect că pentru a satisface nevoile imediate ale spitalelor și ale instituțiilor sanitare într-un interval de timp foarte scurt, legătura de cauzalitate cu pandemia de COVID-19 nu poate fi pusă la îndoială.
- Utilizare exclusivă pentru a acoperi lipsurile până la găsirea unor soluții mai stabile
Nu în ultimul rând, Comisia menționează că procedurile de negociere fără publicare prealabilă pot oferi posibilitatea de a răspunde unor necesități imediate. Ele acoperă lacunele existente doar până la găsirea unor soluții mai stabile, cum ar fi contractele-cadru pentru bunuri și servicii, atribuite prin procedurile obișnuite existente (inclusiv procedurile accelerate).
Strategii
Comisia furnizează indicații și cu privire la strategia pe care ar trebui să o urmeze statele membre.
Autoritățile contracte pot utiliza instrumente digitale inovatoare în încercarea de a găsi soluții altenative. Astfel, autoritățile contractante ar putea să lanseze hackatoane pentru a găsi metode noi care să permită, de exemplu, reutilizarea măștilor de protecție după curățarea lor sau detectarea virusului în mediul înconjurător.
Separat de instrumentele digitale inovatoare, Comisia mai recomandă autorităților contractante să ia în considerare inclusiv contactarea unor contractanți potențial din UE și din afara Uniunii prin telefon/e-mail, angajarea unor persoane care au contacte mai bune în piață, trimiterea de reprezentanți direct în țările care dispun de stocurile necesare și pot asigura livrarea imediată, dar și contactarea potențialilor furnizori pentru a conveni asupra unei creșteri a producției sau asupra începerii/reluării producției.
Concluzii
Ghidul Comisiei este un instrument practic, clar și foarte util autorităților contractante din statele membre.
Întrucât rămâne de văzut momentul de la care nevoia de ventilatoare sau alte dispozitive medicale nu va mai fi considerată o situație imprevizibilă, autoritățile contractante trebuie să respecte cu mare atenție aceste orientări, fiind recomandat ca procedurile excepționale de achiziție să fie folosite doar pe termen scurt și mediu.
Surse:
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv%3AOJ.CI.2020.108.01.0001.01.ENG