Printr-o decizie definitivă pronunțată de Curtea de Apel Constanța, instanța a reținut că termenul de contestare a deciziei de concediere a curs de la data la care angajatorul a încercat să îi comunice salariatului decizia de concediere sub semnătură, angajatul refuzând însă primirea deciziei, fapt atestat prin martori. Conform instanței, trebuie găsit un just echilibru astfel încât și angajatorul să se bucure de protecția legii în fața unui refuz nejustificat al angajatului de a primi comunicarea deciziei de concediere, întrucât în acest caz angajatorul nu ar putea să își exercite dreptul de legal de a înceta unilateral contractul de muncă în cazurile prevăzute de lege.
Astfel, instanța a concluzionat că, într-un asemenea caz, pentru a începe să curgă termenul de contestare a deciziei angajatorului, nu este necesară înmânarea efectivă a acesteia, fiind suficient ca angajatul să cunoască existența ei mai ales dacă a refuzat să o primească. O comunicare ulterioară efectuată prin executor judecătoresc nu atrage începerea termenului de contestare de la data acestei comunicări, ci de la data la care angajatul a refuzat să primească decizia de concediere.