Problematica gradului de întindere a libertății de stabilire a apărut în legătură cu intenția de achiziționare de către o societate maghiară a tuturor părților sociale ale unei alte societăți maghiare, care avea ca activitate principală fabricarea de elemente de construcții din beton. Ministerul maghiar competent s-a opus tranzacției, pe motiv că obiectul de activitate al societății este de importanță strategică conform legislației naționale, iar societatea cumpărătoare este deținută și controlată de o societate străină.
În acest context, s-a solicitat CJUE să pronunțe o hotărâre preliminară (care devine obligatorie pentru toate instanțele din UE) cu privire la această reglementare națională și posibilitatea să încalce dreptul unional. Răspunzând, Curtea reamintește cu titlu general că o restricție privind o libertate fundamentală nu poate fi admisă decât cu condiția ca măsura națională să răspundă unui motiv imperativ de interes general, să fie de natură să asigure realizarea obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
De asemenea, instanța europeană reține că motive de natură pur economică legate de promovarea economiei naționale sau de buna funcționare a acesteia nu pot servi drept justificare pentru un obstacol în calea uneia dintre libertățile fundamentale garantate de tratate și că, deși statele membre sunt libere să stabilească, în conformitate cu nevoile lor naționale, cerințele de ordine publică și de siguranță publică, aceste motive trebuie interpretate strict, astfel încât întinderea lor nu poate fi determinată în mod unilateral de fiecare stat membru fără controlul instituțiilor Uniunii. Astfel, ordinea publică și siguranța publică nu pot fi invocate decât în cazul unei amenințări reale și suficient de grave, care afectează un interes fundamental al societății.
În concret, anterior Curtea reținuse că în cazul întreprinderilor care exercită activități și furnizează servicii publice în sectoarele petrolului, telecomunicațiilor și energiei, obiectivul de garantare a siguranței aprovizionării cu asemenea produse sau a furnizării unor asemenea servicii în caz de criză pe teritoriul statului membru în cauză poate constitui un motiv de siguranță publică și, prin urmare, poate justifica eventual o restricție privind o libertate fundamentală.
Față de speța analizată însă, Curtea concluzionează că măsură națională încalcă dreptul unional și prevederile tratatelor, fiindcă obiectivul invocat de statul maghiar, în măsura în care urmărește să asigure securitatea aprovizionării în favoarea sectorului construcțiilor, în special la nivel local, în ceea ce privește anumite materii prime de bază, și anume pietrișul, nisipul și argila, care rezultă dintr‑o activitate de extracție minieră, nu se încadrează, obiectivului legat de siguranța aprovizionării sectoarelor petrolului, telecomunicațiilor și energiei, într‑un „interes fundamental al societății”.
(link)
