Executarea hotărârilor pronunțate în Regatul Unit în contextul brexitului

Faptul  că  în  urma  referendumului  din  23  iunie  2016  s-a  decis  ieșirea  Regatului  Unit  din  Uniunea Europeană, eveniment ce urmează a avea loc la 29 martie 2019, este o realitate ce produce, pe lângă consecințe  de  natură  politică,  economică  și  nu  numai,  importante  consecințe  ce  vor  afecta  relațiile juridice. Într-adevăr, până la acel moment Regatul Unit face parte din Uniunea Europeană, ceea ce îi conferă  calitatea  juridică  de  stat  membru,  generând  toate  consecințele  prevăzute  atât  de  tratatele  și convențiile  internaționale  ce  operează  cu  noțiunea  de  stat  membru  al  Uniunii  Europene,  cât  și  cele prevăzute de toate actele juridice ale Uniunii Europene care au în vedere această noțiune.

Este exemplul astfel al dispozițiilor privind efectele pe care o hotărâre pronunțată de o instanță dintr- un stat membru le va produce în celelalte state membre. În prezent, aceste aspecte sunt reglementate și intră sub incidența Regulamentului UE nr. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor  în  materie  civilă  și comercială  (în  continuare  „Regulamentul”).  Până  la momentul ieșirii din Uniune, potrivit dispozițiilor 36 și 39 din Regulament, o astfel de hotărâre va fi recunoscută  în celelalte  state  membre  fără  să  fie  nevoie de  o  procedură  specială,  respectiv  va  fi executorie fără să fie necesară o hotărâre de încuviințare a executării.

În aceste condiții, problemele ce vor apărea în practică în legătură cu aceste dispoziții ulterior ieșirii Regatului Unit din Uniune privesc efectele unei hotărâri executorii pronunțate în Regatul Unit anterior Brexitului, moment la care Regatul Unit este stat membru, însă care se dorește a fi pusă în executare ulterior acestui moment, dată la care Regatul Unit este considerat stat terț.

Într-adevăr, există posibilitatea ca post-Brexit să existe o înțelegere între Regatul Unit și Uniunea Europeană, prin care să se stabilească faptul că Regulamentul va fi pe mai departe aplicabil în relația dintre Regatul Unit și statele membre rămase. În cazul în care nu se va întâmpla însă acest lucru sau nu va interveni un alt acord care să producă în principiu efecte similare cu acest Regulament, vor fi incidente distincțiile făcute mai jos. În realitate, va fi foarte dificil ca dispozițiile Regulamentului să rămână pe mai departe aplicabile astfel cum se întâmpla la momentul la care Regatul Unit era stat membru.

Cum vor putea fi puse în executare hotărârile din Regatul Unit post-Brexit?

Astfel, interesează efectele unei hotărâri pronunțate în Regatul Unit la un moment la care, atât încheierea contractului, cât și pronunțarea hotărârii, Regatul Unit era stat membru al Uniunii. Întrebarea care se ridică este dacă recunoașterea și executarea acesteia vor cădea sub incidența Regulamentului sau, din contră, va fi necesară recunoașterea și încuviințarea executării acesteia de către instanța națională, astfel cum este cazul în România spre exemplu, în cazul în care ar fi sesizată o instanță din țara noastră. Momentul la care trebuie să ne raportăm în acest caz, este acela la care se dorește punerea în executare a hotărârii pronunțate de o instanță din Regatul Unit. În cazul în care la acel moment Regatul Unit nu mai este stat membru al Uniunii, respectiva hotărâre nu se va mai bucura de recunoaștere și executorialitate în statul membru în care se dorește executarea.

Cu alte cuvinte, problema care se ridică este dacă caracterul executoriu și în alte state membre ale Uniunii, în afară de cel în care a fost pronunțată hotărârea, va rămâne un atribut al hotărârii respective în restul statelor membre ulterior Brexitului sau nu. Argumentul în favoarea răspunsului afirmativ constă în faptul că la momentul la care a fost pronunțată, respectiva hotărâre aparținea unui stat membru. Argumentul în favoarea răspunsului negativ este acela că la momentul la care se dorește executarea, instanței din statul membru sesizat i se va cere executarea unei hotărâri provenind dintr- un stat terț.

Considerăm că cel de-al doilea argument va prevala, întrucât potrivit Regulamentului, dispozițiile de procedură aplicabile în acest caz sunt cele din statul membru sesizat. Or,  luând exemplul C.proc.civ. român,  executarea  silită  este  un  nou  proces,  căruia  îi  vor  fi  aplicabile  dispozițiile  procedurale  de  la momentul  la  care  este  declanșată  executarea.  Iar,  la  acel  moment,  hotărârea  pronunțată  anterior  în Regatul Unit nu se mai bucură potrivit dreptului intern (Regulamentul  UE nr. 1215/2012, fiind parte integrantă din dreptul intern) de caracter executoriu de drept în România, fără parcurgerea niciunei alte proceduri.

Însă, există și alte instrumente internaționale care ar putea umple golul lăsat de Regulament, cu toate că  nu  un  regim  juridic  identic,  ci  doar  asemănător.  Este  astfel  exemplul  Convenției  de  la  Haga  din 2005 privind acordurile de alegere a forului. În măsura în care Regatul Unit va semna Convenția de la Haga1  astfel încât  aceasta să devină aplicabilă de la momentul ieșirii  Regatului  Unit  din Uniune sau imediat după această ieșire, atunci toate efectele care anterior erau generate de Regulament, vor fi pe viitor  produse  prin  intermediul  Convenției.  Totuși,  această  afirmație  este  corectă  doar  în  măsura  în care discutăm despre clauze de alegere exclusivă a competenței în favoarea instanțelor din Regatul Unit, hotărârea fiind astfel pronunțată în temeiul respectivei clauze, întrucât acesta este domeniul de aplicare al Convenției.

Pentru a fi aplicabilă Convenția de la Haga, Regatul Unit va trebui să adere la această Convenție, întrucât parte membră în prezent este Uniunea Europeană. Într-adevăr, deși această Convenție este aplicabilă și Regatului Unit, acesta fiind stat membru în prezent la această Convenție, ulterior Brexitului, odată cu pierderea statutului de stat membru al Uniunii Europene, va fi pierdut și statutul de parte la Convenție. Însă, pentru a adera la această Convenție nu este necesar acordul celorlalte state (în afară de Uniunea Europeană, părți la Convenție sunt Mexic și Singapore).

Totuși, nici această soluție nu este la adăpost de orice riscuri privind aplicabilitatea sa. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din Convenție prezenta convenție se aplică acordurilor de alegere exclusivă a forului încheiate după intrarea sa în vigoare în statul instanței alese, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol prezenta convenție nu se aplică litigiilor inițiate înainte de intrarea sa în vigoare în statul instanței alese. Însă, cu toate acestea, se poate considera că dispozițiile Convenției au intrat deja în vigoare în Regatul Unit, având în vedere ratificarea de către Uniunea Europeană a acesteia, deși Regatul Unit nu este ea însăși semnatară a Convenției.

De asemenea, există și alte convenții internaționale cu efecte similare, însă aplicabilitatea acestora este discutabilă.   Astfel,   este   posibil   să   se   poată   aplica   Convenția   de   la   Bruxelles   din   1968   privind competența  judiciară și executarea hotărârilor în  materie civilă și comercială, la  care Regatul Unit a aderat  la  momentul  la  care  a  devenit  stat  membru  la  Comunitatea  Economică  Europeană.  De asemenea,  s-ar  putea  aplica  Convenția  de  la  Lugano  din  2007,  însă  pentru  a  fi  posibil  acest  lucru Regatul Unit trebuie să adere la Convenție în mod formal, iar acest lucru necesită acordul unanim al celorlalte state membre potrivit art. 72 alin. (3) al Convenției. Cu toate acestea, se poate obține acest rezultat  și  într-o  altă  modalitate,  respectiv  Regatul  Unit  poate  să  re-intre  în  Asociația  Europeană  a Liberului Schimb, care este parte la această Convenție.

Fiind deja emise asigurări în acest sens de către Regatul Unit, a se vedea în acest sens https://www.lexology.com/library/detail.aspx?g=e44f57ce-9e2c-4440-b1d2-fffccbd3a865;

Cu toate acestea,  este foarte probabil să  existe  un acord  în acest  sens  între  Regatul Unit și Uniunea Europeană, în cazul în care acestea ajung la un numitor comun. În acest sens, Consiliul UE a publicat în  data  de  22  mai  2017  Directivele  pentru  negocierea  unui  acord  între  Regatul  Unit  și  Uniunea Europeană  prin  care  să  se  stabilească  condițiile  ieșirii  Regatului  Unit  din  Uniune

În  legătură  cu problema  analizată  de  noi,  se  prevede  faptul  că  Acordul  dintre  Uniune  și  Regatul  Unit  ar  trebui  să prevadă  că  hotărârile  pronunțate  înainte  de  momentul  Brexitului  ar  trebui  să  rămână  în  continuare sub incidența dispozițiilor relevante ale dreptului Uniunii existente anterior Brexitului. În cazul în care Regatul Unit va fi de acord cu aceste propuneri, Acordul ce va fi încheiat va conține astfel de prevederi.

Din paragraful precedent se confirmă soluția propusă în prezentul articol, în sensul în care ulterior Brexitului, de principiu, o hotărâre pronunțată de o instanță din Regatul Unit nu va fi recunoscută și nu va putea fi pusă în executare fără nicio formalitate prealabilă în restul statelor membre, întrucât Regatul Unit nu va mai fi stat membru la acel moment. Dacă lucrurile nu ar sta astfel, ar fi inutile  astfel de dispoziții ale Acordului ce este posibil se se încheie între Regatul Unit și Uniune, care să prevadă aceste efecte.

Concluzionând, în măsura în care se va dori executarea silită a unei hotărâri ce a fost pronunțată în Regatul  Unit  la  un  moment  la  care  acesta  era  stat  membru  UE,  însă  executarea  are  loc  ulterior Brexitului,  Regatul  Unit  trebuie  să  fie  considerat  stat  terț  prin  raportare  la  momentul  declanșării executării. Astfel încât, vor deveni incidente dispozițiile C.proc.civ. privind recunoașterea și executarea hotărârilor  străine,  fiind  înlăturate  de  la  aplicare  dispozițiile  Regulamentului  nr.  1215/2012,    însă aceasta doar în cazul în care se dorește executarea în România. Nu astfel vor sta lucrurile dacă între Regatul Unit și Uniunea Europeană va fi încheiat un Acord care să prevadă contrariul ori Regatul Unit va  adera  la  alte  instrumente  internaționale  care  produc  efecte  similare:  Convenția  de  la  Bruxelles, Convenția de la Haga, Convenția de la Lugano.

2 Document ce poate fi accesat la adresa: https://www.consilium.europa.eu/media/21766/directives-for-the- negotiation-xt21016-ad01re02en17.pdf;

Această informare nu reprezintă consultanță juridică. Pentru mai multe detalii, vă rugăm să ne contactați.

Share this

Continuous recruitment


    doc,docx,pdf,odc file types with 4mb maximum size

    Think ahead!


      doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


      doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


      doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size

      Vrei să știi cum îți vom utiliza datele cu caracter personal? Click aici pentru mai multe detalii.

      Think ahead! Practice at Filip & Company!


        doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


        doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


        doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size

        Vrei să știi cum îți vom utiliza datele cu caracter personal? Click aici pentru mai multe detalii.

        Legal Assistant


          doc,docx,pdf,odc file types with 4mb maximum size

          Webinars


            Continuous recruitment


              doc,docx,pdf,odc file types with 4mb maximum size

              Think ahead! Practice at Filip & Company!


                doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


                doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


                doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size

                Vrei să știi cum îți vom utiliza datele cu caracter personal? Click aici pentru mai multe detalii.

                Webinars