Curtea de Apel București a decis, recent, că în cazul în care un angajator preia prin contract o activitate desfășurată anterior de către un alt angajator și angajează salariații concediați de către acesta, ne aflăm în situația unui transfer de întreprinderi. Interpretarea dată de către Curtea de Apel București respectivei cauze este cu atât mai interesantă cu cât, fiind în ipoteza unui transfer de întreprinderi, noul angajator nu mai poate impune o nouă perioadă de probă angajaților “preluați”, având în vedere că potrivit art. 32 alin. (1) din Codul muncii “[p]e durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă.”
Astfel, instanța a reținut că operează un transfer de întreprindere chiar și în absența unei legături contractuale între cedent și cesionar dacă sunt întrunite următoarele premise:
- există un grad ridicat de similitudine între activitățile prestate înainte și după transfer,
- are loc un transfer al clientelei de la cedent la cesionar,
- activitățile sunt exercitate, atât anterior, cât și ulterior transferului de o manieră stabilă,
- grupul de lucrători transferați constituie o entitate economică ce își menține identitatea,
- cesionarul a preluat majoritatea lucrătorilor ce prestau activitatea în favoarea cedentului.
În plus, instanța s-a raportat în soluționarea respectivei cauze și la jurisprudența europeană în materie, printre care și:
- Cauza C-13/95 Ayse Süzen v Zehnacker Gebäudereinigung GmbH Krankenhausservice, potrivit căreia un grup de lucrători organizați de o manieră stabilă, poate constitui, luând în calcul numărul și competențele lucrătorilor ce compun grupul respectiv, o entitate economică susceptibilă de a face obiectul unui transfer de întreprindere.
- Cauza C-392/92, Christel Schmist v Spar- und Leihkasse der früheren Ämter Bordesholm, Kiel und Cronshagen din care reiese faptul că o entitate economică constituită exclusiv dintr-un grup de lucrători este aptă de a-și menține identitatea după ce a fost transferată, atunci când noul angajator prestează activități similare cu cele exercitate de către cedent anterior transferului. Așa fiind, deși unul dintre criteriile utilizate pentru a stabili dacă a operat un transfer de întreprindere este acela al transmiterii de bunuri între societățile participante la transfer, absența acestei operațiuni nu poate conduce în mod necesar la concluzia că nu a avut loc un transfer de întreprindere, mai ales în situația în care desfășurarea activității depinde în mare măsură de forța de muncă. Prin urmare, entitatea economică poate fi reprezentată de un grup de salariați ce prestează o activitate economică cu caracter de continuitate.
Astfel, Curtea de Apel București a interpretat jurisprudența europeană susmenționată în sensul că Directiva se va aplica ori de câte ori are loc o schimbare a persoanei juridice sau fizice ce este responsabilă cu exploatarea întreprinderii și care își asumă drepturi și obligații în raport cu salariații respectivei întreprinderi, indiferent de faptul transmiterii dreptului de proprietate sau de existența unei legături contractuale între angajatorii succesivi.
