Începând cu 1 martie 2017, au intrat în vigoare noile reguli arbitrale ale Curții Internaţionale de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț Internațională de la Paris („ICC”), în scopul de a eficientiza soluționarea disputelor.
Inițiativa ICC poate fi privită ca un demers pozitiv, în contextul criticilor care au fost aduse arbitrajului în ultimii ani. Într-adevăr, evoluția recentă a arbitrajului a fost marcată de creșterea timpului de soluționare a disputelor și implicit a costurilor, cauzată, printre altele, de volumul și frecvența schimburilor de documente dintre părți și de durata dezbaterilor, precum și de reticența tribunalelor de a cenzura libertatea procesuală a părților pentru a nu le încălca dreptul la apărare.
Cea mai importantă schimbare este introducerea unei proceduri accelerate („Procedura accelerată”), diferite de procedura obișnuită. Aceasta este reglementată în noul articol 30 al Regulilor arbitrale ICC și în Anexa VI, intitulată „Reguli de procedură accelerată”. Principalele caracteristici ale Procedurii sunt:
- Disputele arbitrale ce pot fi soluţionate prin Procedura accelerată
Procedura accelerată este aplicabilă disputelor arbitrale ivite în baza unor convenții arbitrale încheiate ulterior 1 martie 2017, în măsura în care părţile nu au exclus expres aplicarea sa.
Procedura accelerată se aplică (i) disputelor arbitrale privind o sumă ce nu depășește 2.000.000 USD şi (ii) disputelor arbitrale care depășesc acest prag, dar în legătură cu care părțile au agreat aplicarea sa. Cu toate acestea, Procedura accelerată nu va fi aplicabilă în cazul în care, din oficiu sau la cerere, ICC stabileşte că aceasta nu este adecvată faţă de circumstanţele specifice ale disputei.
- Mecanismul Procedurii accelerate
Procedura accelerată presupune aplicarea unor prevederi derogatorii de la procedura arbitrală obişnuită, prevederi de natură a asigura soluţionarea mai eficientă a disputelor arbitrale. Astfel:
- ICC poate numi un arbitru unic, chiar şi în cazul în care convenţia arbitrală conţine prevederi contrare;
- Sentința arbitrală trebuie pronunțată în termen de 6 luni de la data conferinţei privind managementul disputei (ce trebuie să aibă loc în maximum 15 zile de la transmiterea dosarului către tribunalul arbitral) – termenul poate fi însă extins de ICC;
- Este interzisă introducerea de cereri noi după numirea arbitrului, în lipsa unei încuviințări exprese în acest sens;
- Nu este obligatorie semnarea actului de misiune prin care se stabilesc aspectele cu a căror soluționare este învestit tribunalul arbitral;
- Tribunalul arbitral poate adopta măsurile de procedură pe care le consideră necesare pentru soluţionarea eficientă a disputei arbitrale. De exemplu, după consultarea părţilor, tribunalul arbitral poate (i) limita numărul și întinderea documentelor procedurale ce vor fi depuse de părți, numărul declarațiilor de martori şi de experţi, (ii) interzice solicitarea de documente, (iii) decide soluţionarea disputei arbitrale fără înfăţişarea părţilor, martorilor şi experţilor sau (iv) organiza un termen de judecată arbitral prin videoconferință, telefon sau alte metode similare de
- Impactul asupra costurilor
Procedura accelerată aduce și o scădere a costurilor, onorariul arbitrilor fiind redus cu aproximativ 20%. Pe de altă parte, costurile administrative ale ICC nu vor fi diferite față de procedura normală, existând chiar o creștere a taxei minime percepute pentru înregistrarea dosarului de către Secretariat, de la 3.000 USD la 5.000 USD.
Deși va fi nevoie de timp pentru a putea aprecia dacă reforma introdusă de ICC reprezintă calea de urmat pentru eficientizarea arbitrajului, Procedura accelerată are premisele necesare pentru a fi benefică. Pentru părțile care vor încheia de acum înainte contracte cu clauze arbitrale ICC, opțiunea cu privire la excluderea aplicării acestei proceduri va reprezenta o decizie importantă.
