1 aprilie 2012
Dezvoltarea si functionarea pietei de echilibrare
- Ce este piata de echilibrare?
Unul dintre momentele cheie ale evolutiei si transformarii domeniului energetic din Romania il reprezinta deschiderea treptata a pietei de energie electrica si trecerea la piata liberalizata de energie electrica.
Acest fapt a angrenat o serie de consecinte benefice, inclusiv intensificarea tranzactiilor privind energia electrica, context in care participantii pe diverse piete de energie au inceput sa se confrunte cu imposibilitatea de a-si indeplini o parte din obligatiile asumate de vanzare sau cumparare a energiei, datorita diferentelor ce apar intre cantitatile de energie produse, tranzactionate sau consumate si cele planificate. Diferentele in cauza influenteaza functionarea sigura, stabila si la parametri de calitate ai Sistemului Energetic National (SEN), ceea ce a impulsionat evolutia mecanismelor destinate sa asigure un echilibru continuu intre cerere si oferta. Pe acest fond, in anul 2005, s-a creat piata de echilibrare (PE), o piata centralizata, obligatorie pentru toti titularii de licenta (de producere, transport/distributie, furnizori de energie electrica) inregistrati la Operatorul de Transport si Sistem (OTS) si administrata de Operatorul Pietei de Echilibrare (OPE).
2. Cum functioneaza piata de echilibrare? Tandemul piata de echilibrare – piata de servicii tehnologice
Prin intermediul pietei de echilibrare, pentru a asigura siguranta si stabilitatea in functionare a SEN, OTS intreprinde actiuni de echilibrare, identificand (in principal pe baza raportarilor la care sunt obligati titularii de licenta) nevoia de reglaj la producere sau consum si achizitionand energie de echilibrare care se va introduce/extrage din SEN de participantii la PE. Energia de echilibrare este achizitionata prin intermediul contractelor incheiate pe o alta componenta a pietei angro, piata de servicii tehnologice, intre producatorii/consumatorii calificati pentru furnizarea fiecarui tip de serviciu tehnologic si OTS. Energia de echilibrare este folosita fie (i) pentru a acoperi un deficit de productie, prin ordine de dispecer pentru cresterea puterii generate prin cresterea productiei unitatilor dispecerizabile ori prin reducerea consumului unui consumator dispecerizabil, ori (ii) pentru a acoperi un exces de productie, prin ordin de dispecer pentru reducere de putere, care poate fi furnizata prin reducerea productiei unei unitati dispecerizabile sau cresterea consumului unei consumator dispecerizabil.
3. Care sunt obligatiile participantilor la piata de energie din perspectiva echilibrarii?
Toti participantii la piata angro de energie electrica racordati la SEN (producatori, furnizori, operatori de retea, consumatori eligibili) sunt obligati sa isi asume responsabilitatea financiara fata de OTS pentru dezechilibrele produse prin abateri intre productia programata si cea realizata sau intre schimburile programate si cele realizate. Acest fapt nu ii face participanti la PE, care ramane destinata unitatilor calificate care pot primi ordine de natura celor mentionate mai sus (unitati dispecerizabile).
Asumarea de raspundere se face fie direct, fie prin delegare catre o terta parte, care isi asuma rolul de Parte Responsabila cu Echilibrarea (PRE). Practic, orice deviatie de la productia si / sau consumul prognozat si cele realizate a unui titular de licenta poate atrage consecinte tehnice, prin necesitatea asigurarii echilibrarii prin reglaj primar, secundar sautertiar si financiare, prin suportarea financiara a fiecarui dezechilibru de catre PRE. Din aceasta perspectiva, reunirea mai multor participanti in cadrul unei singure PRE permite compensarea reciproca a dezechilibrelor individuale si distribuirea costurilor si beneficiilor.
4. Mecanismul echilibrarii in contextul surselor regenerabile de energie
Desi piata de echilibrare nu este o „piata vedeta” in cadrul pietei angro, fiind extrem de tehnica, functionarea acesteia este vitala pentru asigurarea unui SEN stabil si functional, aici reglandu-se in ultima faza si in mod final toate dezechilibrele SEN.
Totodata, parghiile mecanismului de echilibrare prezinta relevanta si in contextul trendului dezvoltarii pietei energiei produse din surse regenerabile, si in special energia eoliana.
Astfel, in 2007, concluziile studiului ANRE cu privire la stadiul transpunerii Normelor de Buna Practica pentru Integrarea Pietelor de Echilibrare a Energiei Electrice (elaborate la nivel european) aratau ca o buna parte din solicitarile adresate prin intermediul acestor norme sunt indeplinite in Romania si conceptul pietei de echilibrare satisfacea exigentele notiunii generale europeane de piata de echilibrare.
Cu toate acestea, in contextul evolutiei explozive a sectorului energiei regenerabile, mecanismele de echilibrare par mai degraba insuficient adaptate pentru noile realitati ale acestei piete. Astfel, boom-ul energiei regenerabile a pus operatorii de retea fata in fata cu acutizarea problemelor legate de asigurarea echilibrarii si mentinerii sigurantei in functionarea SEN, aspecte intrinsec legate de integrarea energiei produse din aceste surse. Intrucat disponibilitatea surselor regenerabile este, in general, aleatorie, rezulta necesitatea de a asigura rezerve in centrale clasice pentru fiecare MW instalat in centrale eoliene si, practic, cu cat puterea instalata a capacitatilor eoliene este mai ridicata, cu atat este nevoie de rezerve sporite pentru a compensa pierderile ce ar rezulta in cazul unor potentiale dezechilibre in SEN. La acest moment, operatorii de retea par sa gestioneze acest impas de o maniera mai degraba prohibitiva, prin introducerea in avizele tehnice de racordare ale centralelor electrice eoliane a unor limite cu privire la capacitatea rezervata in retea acestor producatori, instituindu-se spre exemplu o limita maxima a puterii instalate de 3000 MW din energie eoliana pentru SEN.
Totodata, impredictibilitatea productiei din surse regenerabile atrage necesitatea sporirii cantitatii de energie electrica tranzactionata pe PE pentru echilibrarea variatiilor de productie pentru functionarea in conditii de siguranta a SEN, ceea ce produce consecinte inclusiv asupra pretului energiei electrice.
In final, punctam si o serie de aspecte cu privire la obligatia producatorilor de energie din surse regenerabile de a participa la PE si masura in care productia acestora este grevata de obligatia de a oferta energia disponibila pe PE. Astfel, regula pe PE este ca titularii de licenta care exploateaza unitati dispecerizabile sunt obligati sa devina participanti la PE. In acest context devine esentiala clarificarea dispozitiilor de relementare privind calificarea unei centrale de producere din surse, de exemplu, eoliene drept unitate de productie dispecerizabila. Interpretand prevederile Codului Tehnic al Retelei Electrice de Transport si ale Codului Comercial rezulta ca o unitate de producere a energiei electrice ce foloseste ca sursa vantul nu s-ar califica ca unitate dispecerizabila. Cu toate acestea, Normele tehnice privind racordarea capacitatilor eoliene la retea aprobate prin Ordinul ANRE 51/2009 califica centralele electrice eoliene cu o putere instalata mai mare de 10 MW in punctul de racordare ca unitati dispecerizabile. Aparent, viziunea Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei este in sensul in care centralele eoliene care au o putere instalata mai mare de 10 MW trebuie calificate ca dispecerizabile, Normele tehnice reprezentand astfel o completare a Codului Tehnic al Retelei Electrice de Transport.
In stransa legatura cu aceste consideratii, sunt si dispozitiile privitoare la obligatia unitatilor dispecerizabile de a oferta pe PE intreaga capacitate de productie disponibila. In absenta unei definitii clare si exprese a conceptului de productie disponibila, exista riscul unei intrepretari de natura a limita substantial cantitatea de energie pe care acesti producatori au obligatia de a o oferi pe PE, putandu-se considera ca ar fi vorba despre cantitatea produsa si neangajata ori tranzactionata pe alte piete sau prin contracte bilaterale. Totodata, este neclar daca exista vreo obligatie de a pastra o “rezerva” minima de energie care sa poata fi oferita pe PE, desi, la nivel informal autoritatea de reglementare pare sa sustina o intrepretare mai favorabila producatorilor de energie din surse eoliene in sensul in care conceptul de productie disponibila ar trebui interpretat pe baza faptului ca regulile PE nu se opun coexistentei angajamentelor pe alte piete.
In contextul actual al dezvoltarii sectorului energiei produse din surse regenerabile, consideram ca o interventie din partea autoritatilor de reglementare pentru clarificarea aspectelor legate de obligatiile si responabilitatile producatorilor de energie din aceste surse in legatura cu PE ar fi extrem de benefica.
Acest articol nu reprezintă consultanţă juridică. Pentru mai multe informaţii vă rugăm să vă adresaţi office@filipandcompany.com.
