Autori: Oana Bădărău (partener), Liana Stoica (associate)
17 mai 2017
Însuși subiectul posibilității anulării în instanță a documentațiilor de urbanism stârnește controverse. Explicația vine din mai multe direcții. În primul rând, se pune problema cunoștințelor magistraților în domeniul arhitecturii și urbanismului. La prima vedere s-ar aprecia că magistrații verifică doar conformitatea respectivelor documentații de urbanism cu legea. Cu toate acestea, în practică se întâlnesc spețe în care magistrații s-au pronunțat pe oportunitatea respectivei documentații, anulând planurile contestate. În aceeași direcție controversată se îndreaptă și soluțiile de tipul “admitere în parte” a cererii de anulare a documentațiilor de urbanism, despre care se spune că nu ar trebui să existe în cazul anulării documentațiilor de urbanism. În acest caz, magistratul tranșează problema dintr-o perspectivă de oportunitate, intervenind în substanță planului respectiv. În aceste condiții, cunoașterea sau necunoașterea de către magistrate a domeniului urbanismului și planificării teritoriale capătă o mai mare relevantă.
Cauzele pentru care documentațiile de urbanism ajung să fie anulate sunt multiple. Ele ar putea fi clasificate în motive de procedură și motive de substanță.
Motive de procedură
Anularea documentațiilor în cadrul anulării actelor subsecvențe reprezintă unul dintre cazurile de anulare frecvențe când nu se intră pe fondul respectivei documentații anulate. Dacă documentul inițial ce a stat la bază adoptării unor alte acte este anulat, atunci și actele subsecvențe acestuia vor fi de asemenea anulate. Un prim exemplu cu titlu general ar fi cel al anulării unui plan urbasnitic general (PUG), care ar atrage după sine anularea planurilor urbanistice zonale sau de detaliu (PUZ sau PUD) sau oricăror alte documentații adoptate în baza lui. Un alt exemplu este acela al unui PUZ care a fost anulat pe motiv că fusese adoptat în baza unui ordin nelegal (acesta fiind declarat nul întrucât odată cu publicarea lui nu se publicaseră și anexele ordinului în Monitorul Oficial).
Tot în rândul motivelor procedurale intră și problema competenței sau componenței comisiei ce a adoptat respectiva documentație de urbanism. De pildă, instanța a anulat un PUZ din București, deoarece acesta fusese adoptat printr-o hotărâre a consiliului local al sectorului 1, deși pentru zona reglementată competența exclusivă aparținea Consiliului General al Municipiului București. Într- un alt caz, instanța a anulat PUZ-ul pe motivul componenței celor ce au votat respectivul PUZ, deoarece consilierii care au participat la deliberări și la votul de adoptare s-au dovedit a fi incompatibili cu activitatea în cauza. De asemenea, motiv de anulare a fost și neaducerea proiectului de modificare PUZ la cunoștința cetățenilor ce urmau să fie afectați de acesta și neconsultarea lor cu privire la modificări.
Motive de substanță
În general, motivul principal de fond care stă la baza anulării unor documentații de urbanism constă în protejarea dreptului de proprietate privată. Deși interesul general primează asupra interesului privat, există situații în care interesul general nu este suficient de bine conturat pentru a i se da prioritate. Nu de puține ori instanțele constată o ingerință nejustificată în exercitarea dreptului de proprietate privată. Prin urmare, prin anularea respectivelor documentații de urbanism, instanțele încearcă să restabilească echilibrul și să pună capăt atingerilor asupra proprietății private.
De pildă, un motiv de anulare al unui PUZ din municipiul Cluj-Napoca a fost acela că lucrarea publică pentru care a fost necesară adoptarea PUZ-ului nu a fost nici măcar începută în decursul a multor ani. Prin urmare, restricția adusă dreptului de proprietate al cetățeanului în cauza, și anume interdicția de a construi pe toată această perioadă de ani de zile, coroborată cu incertitudinea realizării respectivei lucrări au condus instanță la soluția anulării PUZ-ului. În această situație, deși adoptarea noului PUZ a respectat cerințele legale, menținerea acestuia a rămas fără obiect, întrucât necesitatea lui nu și-a mai găsit justificare practică. Astfel, deși în teorie respectiva documentație de urbanism era necesară, instanță a evaluat situația reală și a concluzionat contrariul.
Un alt exemplu interesant este atunci când instanța și-a spus cuvântul chiar asupra oportunității adoptării unui PUZ. Mai exact, instanță a considerat că nu există justificare pentru a deroga de la reglementările deja în vigoare. Simpla mențiune că adoptarea unei noi documentații de urbanism este „necesara” nu justifică aprobarea acesteia. Fără un studiu fundamentat ori o documentație justificativă care să demonstreze necesitatea reală a intervenției, respectiva documentație adoptată nu este la adăpost de o eventuală anulare.
De asemenea, instanța a anulat PUZ-ul pe motivul că acesta a fost adoptat pro causa. Legea urbanismului interzice expres promovarea planurilor urbanistice zonale cu scop declarat de a promova un anumit proiect de investiții. Apreciind că se află într-o situație în care regimul derogatoriu de la reglementările în vigoare a fost stimulat de o intervenție pentru un proiect anume de investiții, instanța din municipiul Sibiu a anulat respectivul PUZ. În consecință, au fost eliminate și consecințele negative aduse unei zone de referită a municipiului în cauza, care aduceau atingere interesului cetățenilor. Astfel și în acest caz interesul general primează în fața celui individual, cu toate că de această dată în detrimentul PUZ-ului, în spatele căruia de obicei stă chiar interesul general.
Au existat situații în care PUZ-ul a fost anulat deoarece adoptarea lui echivala cu o expropriere de fapt pentru cetățeanul în cauză, numai că fără justa și prealabila despăgubire ce însoțește în mod obligatoriu orice privare justificată a dreptului de proprietate privată. Numeroase sunt și situațiile în care documentațiile de urbanism ajung să fie anulate din cauza lipsei fie a certificatului de urbanism, fie a diverselor avize sau aprobări ale autorităților centrale și teritoriale interesate.
Planurile urbanistice generale ajung să fie anulate deoarece extind limitele unității teritorial administrative pentru care a fost elaborat. Localitatea învecinată în detrimentul căreia PUG-ul a extins limitele a avut câștig de cauză demonstrând nelegalitatea acestei operațiuni de extindere a limitelor unei unități administrativ teritoriale printr-un plan urbanistic general.
PUD-ul face și el obiectul acțiunilor în anulare, cel mai frecvent pe motivul lipsei certificatului de urbanism, a altor documente, ori necorelarea acestuia cu reglementările juridic superioare cum ar PUZ-ul sau PUG-ul.
Obiectivele de amenajare a teritoriului se reflectă în mod direct în PUG, care asigură transpunerea lor mai departe la nivelul PUZ-urilor și PUD-urilor. De aceea, este foarte important ca prevederile din PUZ sau PUD să fie corelate cu cele din PUG. Din regula conformității rezultă și regula anulării subsecvențe, în sensul că dacă un PUG este anulat, se anulează și PUZ-ul ori PUD-ul pentru care a servit că bază.
În consecință, pe lângă adoptarea legală a PUG-ului și elaborarea unui PUZ și PUD conforme cu acesta, documentațiile de urbanism derogatorii trebuie să treacă și testul oportunității lor. Prin urmare, orice derogare trebuie temeinic justificată. Mai mult, chiar dacă elaborarea acestor documentații tinde către interesul general prin prisma ariei asupra căreia se întinde și beneficiarilor, interesul general trebuie dovedit. În caz contrar, când pretinsul interes general nu este suficient pentru a justifica ingerință adusă dreptului de proprietate privată, respectiva documentație de urbanism riscă să fie anulată de către o instanță judecătorească.
