Este outsourcing-ul transfer de intreprindere?

Asa cum anticipam in articolul anterior, vom discuta in materialul de fata transferul de intreprindere din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, care in aceasta materie constituie cel mai relevant si aproape unicul mijloc de orientare.

Masurile de restructurare sau transformare a business-ului acopera o arie foarte larga de operatiuni variind de la schimbari majore in controlul companiei, prin fuziuni sau divizari si pana la schimbari care poate nu atrag atentia la fel de mult, precum achizitii de portofolii de clienti, achizitii de fond de comert, de anumite asset-uri ale unei companii, inchiderea unor afaceri si deschiderea unei afaceri similare in aceeasi perioada de timp sau chiar schimbarea unor contractori.

Cele mai multe din operatiunile de mai sus au fost puse in discutie intr-o forma sau alta in fata Curtii Europene de Justitie din perspectiva antrenarii sau nu a unui transfer de intreprindere si deci a unei preluari a relatiilor de munca care pot fi implicate in activitatea ce sufera o anumita transformare.

Aminteam in articolul anterior de cele trei elemente care trebuie analizate in stabilirea existentei unui transfer de intreprindere: (i) existenta unui transfer, (ii) existenta unei intreprinderi sau parti de intreprindere si (iii) pastrarea identitatii.

Ceea ce transpare in mod neindoilenic din intreaga jurisprudenta a Curtii Europene de Justitie pe acest subiect este faptul ca existenta unui transfer de intreprindere rezulta numai din interpretarea coroborata a circumstantelor care pot alcatui cele trei elemente enumerate mai sus iar analiza individuala a unuia dintre aceste elemente nu este in masura sa ofere un raspuns cert sau concludent la aceasta intrebare. Astfel, asa cum reitereaza Curtea in fiecare cauza, existenta unui transfer de intreprindere este esential legata de situatia de fapt si nu se poate analiza in abstract.

Ne orientam atentia in acest articol mai ales spre cel de-al doilea si al treilea element, si anume existenta unei intreprinderi si pastrarea identitatii intreprinderii sau partii de intreprindere care se transfera, criterii care sunt mai dificil de apreciat in practica. Pentru a ilustra aceste criterii si aplicatiile lor, credem ca unul dintre cele mai elocvente exemple il constituie outsorcing-ul si masura in care acesta poate fi considerat transfer de intreprindere.

Avem spete in jurisprudenta europeana care concluzioneaza, poate in contra a ceea ce ne-am astepta, ca si outsourcing-ul, in anumite situatii de fapt, antreneaza incidenta transferului de intreprindere. Astfel, ori de catre ori un beneficiar de servicii schimba furnizorul cu care lucreaza si noul furnizor continua sa foloseasca fondul de comert, echipamente si utilaje pe care le folosea si furnizorul anterior, chiar daca acestea apartin beneficiarului si nu contractorilor, in masura in care aceste elemente isi pastreaza identitatea ca si unitate economica constituita in deservirea acelei activitati, atunci trebuie sa ne punem problema daca are loc un transfer de intreprindere si deci daca noul contractor are obligatia de a prelua si toti angajatii vechiului contractor implicati in activitatea relevanta.

De asemenea, atunci cand o companie externalizeaza anumite servicii care pot fi vazute ca o functiune de sine-statatoare, iar la preluarea acestora, furnizorul extern preia si bunuri, locatii sau echipamentele pe baza carora se presteaza activitatea externalizata, exista sanse sa avea de-a face cu un transfer de intreprindere si furnizorul extern sa aiba obligatia de a  prelua si angajatii care deservesc activitatea externalizata.

Pentru  a  ilustra  cele  de  mai  sus,  ne  oprim  la  doua  dintre  cauzele  care  au  pus  in  discutie existent unui transfer de intreprindere la momentul re-contractarii unor servicii, si anume: Abler  and  Others  C-340/01  sau  cauzele  conexate  Guney-Gorres  si  Demir  C-232/04  si  C- 233/04.

In fiecare din aceste doua cauze Curtea Europeana de Justitie a apreciat, raportat la circumstantele de fapt, ca schimbarea unor furnizori contractati de o autoritate pentru a presta anumite servicii utilizand echipamente si locatii puse la dispozitie de aceasta autoritate constituie transfer de intreprindere.

Aparent, schimbarea unui contractor este o operatiune economica cu un obiect mai degraba limitat la serviciile la care se refera si nu ar trebui sa puna probleme din perspectiva dreptului muncii. Cu toate acestea, vom observa din aceste cauze importanta unei analize atenta a intregului ansamblu de circumstante a oricarui tip de operatiune care poate aduce in discutie existenta unui transfer de intreprindere.

In cauza Abler and Others C-340/01, autoritatea austriaca ce avea in administratie un spital decide, in urma unor neintelegeri, sa schimbe  furnizorul de servicii de catering care presta aceste servicii pentru spital (Sanrest). Ca si context, cea mai mare parte a echipamentelor si utilajelor  folosite  in  prestarea  serviciilor  de  catering  apartineau  spitalului  si  erau  date  in folosinta furnizorului de servicii pe perioada contractului, in timp  ce angajatii care prestau activitatea apartineau furnizorului.

In speta, autoritatea contractase initial cu furnizorul Sanrest pentru ca ulterior sa inceteze contractul cu acesta si sa contracteze serviciile de catering de la Sodexho.. La momentul incetarii prestarii serviciilor catre spital, Sanrest a propus ca Sodexho sa preia stocurile ramase si angajatii care deserveau aceasta activitate. In urma refuzului Sodexho, Sanrest si-a lichidat stocurile si a concediat toti angajatii implicate in activitate. Ca urmare a acestui fapt, o parte din fostii angajati Sanrest au solicitat instantelor de judecata nationale sa constate faptul ca a operat un transfer de intreprindere, iar relatia lor de munca a fost preluata si continua cu noul furnizor de servicii de catering, Sodexho.

In acest context, instanta nationala a adresat o intrebare preliminara Curtii Europene de Justitie pentru a decide in ce masura schimbarea furnizorului de servicii poate constitui transfer de intrerprindere atunci cand aceasta schimbare are loc ca urmare a incetarii unui contract de prestari servicii, cele mai importante echimpamente si utilaje folosite in prestarea activitatii apartin autoritatii si nu furnizorului, iar la schimbarea furnizorului, noul furnizor, desi utilizeaza in mod substantial aceleasi echipament si utilaje ca si furnizorul precedent, a inceput activitatea cu proprii sai angajati si nu cu angajatii care deserveau activitatea.

In fata Curtii Europene de Justitie, in sustinerea pozitiei sale, Sodexho a argumentat printre altele, ca preluarea de catre un nou contractor a locatiei si a echipamentelor utilizate de contractorul anterior nu poate fi apreciata ca preluare a unei parti a unei intreprinderi si deci nu antreneaza incidenta transferului de intreprindere.

Apreciind situatia de fapt, Curtea a decis ca activitatea de catering nu poate fi privita ca o activitate esential baza pe resursele umane avand in vedere ca implica utilizarea unui numar semnificativ de echipamente. Transferul locatiei si al echipamentelor puse la dispozitie de catre spital si care sunt indispensabile pentru prepararea si distribuirea meselor catre personalul si pacientii spitalului este suficient, in circumstantele cauzei, pentru a constitui un transfer de intreprindere. Mai mult decat atat, Curtea a mai subliniat ca, avand in vedere caracterul de consumatori captivi, noul contractor a preluat in mod necesar si cea mai mare parte a clientilor predecesorului sau.

In aceste conditii, decizia Curtii a fost in sensul ca nepreluarea de catre noul furnizor a majoritatii angajatilor furnizorului anterior si care erau angajati pentru a presta aceeasi activitate nu este suficienta pentru a impiedica transferul unei intreprinderi care isi pastreaza identitatea intr-un sector precum cateringul, in care activitatea este bazata in mod esential pe echipament. Asadar, s-a considerat ca noul furnizor trebuia sa preia si angajatii fostului furnizor.

In  mod  similar,  in  cauzele  conexate  Guney-Gorres  si  Demir  C-232/04  si  C-233/04,  statul german   a   incheiat   un   contract   de   prestari   servicii   cu   Securicor,   pentru   efectuarea operatiunilor de verificare a pasagerilor in aeroportul Dusseldorf. La expirarea contractului, statul  german  a  informat  Securicor  ca  nu  intentioneaza  sa  prelungeasca  contractul  si  a contractat  in  continuare serviciile  cu  un  nou  furnizor,  Kotter.  In  acest  context,  Securicor  a propus  Kotter  sa  preia,  printre  altele,  angajatii  alocati  activitatii,  insa  Kotter  si-a  exprimat intentia de a prelua doar un numar mic de angajati ai Securicor. Si in acest caz echipamentele ce   trebuiau   utilizate   in   exercitarea   activitatii  apartineau   si   erau  puse   la   dispozitie   de autoritatea contractanta.

In urma unei actiuni a unor fosti angajati ai Securicor si care nu au fost preluati de Kotter, curtea nationala a ridicat Curtii Europene de Justitie o intrebare preliminara pentru a stabili in ce masura exista un transfer de intreprindere daca, desi exista un transfer de bunuri, aceste bunuri nu apartin entitatii care a controlat anterior activitatea, ci autoritatii contractante, neintrand asftel in sfera criteriului enuntat in jurisprudenta europeana, respectiv acela ca transferul sa se refere la bunuri care sunt utilizate in mod independent in scop comercial.

In aceasta cauza, Curtea a decis ca transferul echipamentelor catre noul furnizor fara ca acesta sa le fi preluat pentru a le utiliza in scop comercial in mod independent nu impiedica existenta unui transfer de intreprindere. Curtea subliniaza ca acesta nu este, in circumstantele situatiei de fapt, un criteriu esential pentru aprecierea existentei unui transfer de intreprindere ci doar un singur factor dintr-un ansamblu ce trebuie a fi analizat si interpretat de curtea nationala atunci cand stabileste existenta unui transfer de  intreprindere.

Ca  si  in cauza Abler  and Others,  Curtea  a  decis ca  Directiva  2001/23  prividn  transferul de intreprindere este aplicabila oricand suntem in prezenta unei schimbari in persoana juridica sau fizica responsabila pentru desfasurarea activitatii si careia ii revin, in temeiul situatiei de fapt,  obligatiile  de  angajator  vis-à-vis  de  angajatii  care  deservesc  acea  activitate,  indiferent daca se transfera sau nu proprietatea bunurilor tangibile utilizate in prestarea activitatii, in contextual in care se continua.folosirea acelorasi echipamente utilizate si de catre furnizorul anterior.

Share this

Continuous recruitment


    doc,docx,pdf,odc file types with 4mb maximum size

    Think ahead!


      doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


      doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


      doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size

      Vrei să știi cum îți vom utiliza datele cu caracter personal? Click aici pentru mai multe detalii.

      Think ahead! Practice at Filip & Company!


        doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


        doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


        doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size

        Vrei să știi cum îți vom utiliza datele cu caracter personal? Click aici pentru mai multe detalii.

        Legal Assistant


          doc,docx,pdf,odc file types with 4mb maximum size

          Webinars


            Continuous recruitment


              doc,docx,pdf,odc file types with 4mb maximum size

              Think ahead! Practice at Filip & Company!


                doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


                doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size


                doc,docx,pdf,odc file types with 6mb maximum size

                Vrei să știi cum îți vom utiliza datele cu caracter personal? Click aici pentru mai multe detalii.

                Webinars