Autori:
Ecaterina Maria Burlacu, Avocat colaborator senior Cristina Tudoran, Avocat colaborator
În plus faţă de clauzele obligatorii de inclus în contractul individual de muncă conform modelului aprobat de Ministerul Muncii, legea permite ca părţile să prevadă şi o serie de clauze facultative, care acoperă o serie de aspecte precum drepturile de proprietate intelectuală, exclusivitatea parţială, confidenţialitatea, obiective specifice, etc.
Dintre acestea ne oprim să discutăm pe scurt despre reglementarea prin contractul individual de muncă a alocării între părţi a drepturilor de autor care rezultă din crearea unor opere de creaţie intelectuală şi artistică şi/ sau invenţii de către angajat.
Din punct de vedere legal, drepturile de autor fac parte din sfera drepturilor de proprietate intelectuală, împreună cu drepturile de proprietate industrială (acestea din urmă se referă la drepturile asupra invenţiei, mărcii, know-how-ului, denumirilor de origine, modelelor de fabricaţie, modelelor industriale).
Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinația lor. Spre exemplu, sunt protejate de dreptul de autor scrierile literare, operele științifice, studiile, cursurile universitare, operele dramatice, fotografice, cinematografice, operele de arhitectură, dar şi programele pentru calculator, programele de aplicație şi sistemele de operare exprimate în limbaj specific.
Ca regulă, drepturile de autor şi drepturile conexe pentru operele de creaţie artistică se nasc în persoana autorului lor, adică salariatului.
Mai mult, drepturile de autor aparțin salariatului chiar în situația în care opera creată se circumscrie activităților precizate în contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul, însă în aceasta situație legea impune anumite limitări, după cum urmează:
- angajatorului ii este recunoscut dreptul de a utiliza opera creată de angajat în cadrul obiectului său de activitate, fără a avea însă posibilitatea să închirieze sau să împrumute către terţi operele astfel create, în timp ce
- angajatul va avea dreptul de a autoriza utilizarea operei de către terți numai după obținerea acordului din partea angajatorului şi numai după ce îl recompensează pe acesta pentru
contribuția adusă la costurile creației.
Părțile pot deroga de la aceste reguli prestabilite de lege prin clauze specifice inserate în contractul individual de muncă.
Astfel, în practică, părţile aleg în mod frecvent să stipuleze o clauză cu privire la cesiunea drepturile de autor de la angajatul în persoana căreia s-au născut acestea către patrimoniul angajatorului.
Inserarea unor astfel de clauze în contractul de muncă necesită întotdeauna atenţie mai ales la conţinutul pe care ar trebui să îl aibă pentru a satisface rigorile legislaţiei privind proprietatea intelectuală.
Clauzele privind drepturile de proprietate intelectuală ar trebui să conțină termenul pentru care au fost cesionate drepturile, teritoriul, durata, precum şi tipul cesiunii (i.e. exclusivă sau neexclusivă), remunerația oferită în schimbul acestora, precum şi alte elemente, în funcție de specificul creației.
În lipsa unui termen agreat de către părţi, legea stabilește că cesiunea produce efecte pentru o durată de 3 ani. După expirarea termenului prevăzut de lege sau stabilit de părți, drepturile patrimoniale revin autorului, care se va bucura de totalitatea drepturilor de autor, însă angajatorul rămâne îndreptățit să pretindă plata unei cote rezonabile din veniturile obținute din utilizarea operei angajatului, pentru a compensa costurile suportate pentru crearea acestei opere în cadrul atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce priveşte drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator create de angajați în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori după instrucțiunile angajatorului şi operelor fotografice realizate cu prilejul executării unui contract individual de muncă, situaţia stă diferit, în sensul în care legea prevede că aceste drepturi aparțin angajatorului, în măsura în care nu a fost stipulată o clauză contractuală contrară.
În materia drepturilor de proprietate industrială asupra invenţiilor de serviciu, se face distincţie între:
- situaţia în care s-a încredinţat expres salariatului o misiune inventivă care corespunde cu funcţia sa (constituind felul muncii) prin contractul individual de muncă şi în fişa postului sau s-a stabilit prin alte acte obligatorii pentru inventator, caz în care drepturile de proprietate industrială aparţin angajatorului; şi
- situaţia în care contractul individual de muncă nu prevede o misiune inventivă încredinţată în mod explicit, caz în care drepturile aparţin angajatului pentru invenţiile realizate pe durata contractului individual de muncă, precum şi pe o perioadă de maximum 2 ani de la încetarea acestuia, prin cunoaşterea sau utilizarea experienţei angajatorului, prin folosirea mijloacelor materiale ale acestuia, ca urmare a pregătirii şi formării profesionale dobândite de
inventatorul salariat prin grija şi pe cheltuiala angajatorului ori prin utilizarea unor informaţii rezultate din activitatea angajatorului sau puse la dispoziţie de acesta, în masura în care angajatorul nu revendică invenţia de la inventatorul salariat în condiţiile legii.
Dreptul asupra invenţiilor create de salariaţi şi care nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile de mai sus (deci nu sunt invenţii de serviciu) aparţine inventatorului salariat.
Faţă de cele de mai sus, reluăm faptul că este esenţial sa fie inserate în contractul individual de muncă clauze potrivite privind drepturile de proprietate intelectuală în contractele de muncă, însă nu şi suficient. În plus, este important ca părţile să descrie într-o manieră cât mai detaliată activitatea angajatului prin fişa postului, pentru a facilita proba în ceea ce priveşte faptul creării operei de către angajat în exercitarea atribuțiilor de serviciu (caz în care, cum arătam mai sus, angajatorul dobândeşte unele drepturi faţă de opera creată de angajat).
După cum am văzut, unul dintre cele mai accesibile mijloace de protecţie a intereselor angajatorului poate fi inserarea unei clauze cât mai complete cu privire la cesiunea drepturilor de autor în beneficiul angajatorului, în măsura în care aceasta este redactată la standarde care să asigure atât respectarea prevederilor legale, cât şi echilibrul contractual urmărit de ambele părţi.
Acest articol nu reprezintă consultanţă juridică. Pentru mai multe informaţii vă rugăm să vă adresaţi office@filipandcompany.com.
