In continuarea articolului precedent prin care abordam situatia unui transfer de întreprindere în cazul în care se transferă prestarea unui serviciu către un prestator din afara societăţii (outsosurcing), ne vom îndrepta acum atenţia către ipoteza în care o societate, ulterior externalizării unui serviciu, reziliază contractul de prestări servicii pentru ca acea activitate să fie prestata prin proprii angajaţi/prin preluarea de personal nou (contracting- in), neexistand niciun transfer de active corporale/necorporale intre societati (sau un transfer al activitatii catre alt prestator).
Amintim ca in jurisprudenţa constanta a Curtii Europene de Justitie (CEJ), pentru a stabili daca a avut loc un transfer de intreprindere, trebuie luate in considerare toate imprejurarile de fapt care caracterizeaza operatiunea in cauza, fiind utilizate in mod constant in jurisprudenta mai multe elemente.
Dintre acestea, tipul de activitate prestata este important intrucat CEJ a facut o distinctie intre activitati bazate pe echipament/bunuri cum ar fi transporturile si catering-ul (amintit in articolul anterior) si activitatile bazate in special pe forta de munca/ resurse umane cum ar fi serviciile de curatenie si cele de paza/supraveghere la care ne vom referi in cele ce urmeaza.
Astfel, dupa cum rezulta din hotararile pronuntate de CEJ in cauzele similare Hernandez Vidal1 si Sanchez Hidalgo2, in functie de tipul activitatii si de metodele de productie sau de operare, este posibil ca in anumite sectoare, entitatile economice sa isi desfasoare activitatea fara utilizarea unor active corporale sau necorporale semnificative.
In acest cazuri, este evident ca mentinerea identitatii unei intreprinderi si deci existenta unui transfer nu depinde de cesiunea acestor elemente ci raman de analizat alte aspecte: tipul de activitate in cauza, preluarea sau nu a majoritatii personalului, gradul de similitudine între activităţile exercitate înainte şi după transfer.
In cauza Hernandez Vidal, societatea Hernandez Vidal a transferat unei intreprinderi (prestatorul) serviciile de curătenie a localurilor sale. Ulterior insa, a reziliat contractul, decizand să se ocupe ea însăsi de prestarea acestei activităti, cu angajatii proprii. Hernandez Vidal nu a mentinut angajatii prestatorului, ci a angajat alt personal pentru a presta aceste servicii. Angajatii prestatorului au fost concediati de acesta in urma pierderii contractului, iar acestia au sustinut ca este nelegala concedierea lor din cauza ca a operat un transfer de intreprindere, si deci au fost preluati automat de societatea Hernandez Vidal.
Mergand pe firul celor 3 criterii cumulative in temeiul carora anumite operatiuni pot fi calificate transfer de intreprindere, in cauza supusa atentiei se concluzioneaza intrunirea primelor doua: (i) existenta unui contract/act de transfer si (ii) existenta unei intreprinderi/entitate economica, insa nu si a criteriului (iii) care impune menţinerea identitatii intreprinderii ulterior operatiunii de transfer.
Interpretand in mod larg notiunea de „cesiune conventională”, CEJ a stabilit ca o decizie unilaterala cum ar fi rezilierea unui contract pentru prestari servicii implica o vointa de a modifica angajatorul, iar Directiva este aplicabilă atunci cand în cadrul raporturilor contractuale are loc schimbarea persoanei juridice sau a responsabilului cu exploatarea întreprinderii, care îsi asumă obligatiile angajatorului în raport cu lucrătorii întreprinderii.
Sub aspectul existentei unei entitati economice care isi mentine identitatea, pe de-o parte CEJ a hotarat ca, în privinta unei întreprinderi care asigură servicii de curătenie (cauza Hernandez Vidal) sau de supraveghere (cauza Sanchez Hidalgo): un ansamblu organizat de salariati care sunt afectati în mod special si stabil unei sarcini comune poate să corespundă, în lipsa altor factori de productie, unei entităti economice. Altfel spus, calificarea grupului de salariati drept intreprindere nu poate fi exclusa pentru motivul că aceasta entitate nu cuprinde, pe langa acest personal, elemente de activ corporale sau necorporale care sa fi facut obiectul cesiunii.
Pe de alta parte, CEJ a apreciat ca simpla împrejurare ca activitatea prestata de Hernandez Vidal si cea a prestatorului este similara, chiar identica, nu permite sa se concluzioneze ca s-a mentinut identitatea unei intreprinderi. Identitatea reiese dintr-o pluralitate de elemente care nu pot fi disociate, precum personalul care o compune, organele sale de conducere, organizarea muncii, metodele sale de operare sau, dacă este cazul, mijloacele de operare aflate la dispozitia entitatii.
In plus, CEJ a aratat ca identitatea unei intreprinderi a carei activitate se bazează mai ales pe forta de muncă poate fi mentinută atunci cand prezumatul cesionar (Hernandez Vidal) preia o parte esentiala, in ceea ce priveste numarul si competenta, din personalul utilizat de prestatorul subcontractant pentru activitatea in cauza, si nu doar continua aceasta activitate.
Acelasi rationament a fost preluat de CEJ in cauza Sanchez Hidalgo precum si mai recent, in cauza CLECE3 privind o comuna care incredinta serviciile de curatenie a localurilor sale unei intreprinderi private si care reziliaza acest contract si efectueaza ea insasi respectivele servicii de curatenie prin angajarea in acest scop de personal nou.
Aspectul diferit in speta CLECE fata de Henandez Vidal si Sanchez Hidalgo este acela ca s-au angajat persoane noi pentru prestarea serviciului, aspect care in opinia CEJ nu prezinta relevanta, mentinandu-si concluziile din cauzele initiale. Retinem insa dispozitia specifica legislatiei spaniole, mai favorabila angajatilor si permisa astfel de legislatia UE, conform careia nevoia de a angaja personal nou pentru prestarea aceluiasi serviciu care fusese externalizat unui prestator de servicii impune preluarea personalului de la prestator dupa rezilierea contractului cu acesta.
In concluzie, in sectoarele in care activitatea se bazeaza in special pe forta de munca si in care nu exista un transfer de active semnificative, poate exista totusi un transfer de intreprindere daca se preia o parte esentiala personalului, in ceea ce priveste numarul si competenta. Asadar, intrebarea principala in aceste cazuri este care sunt angajatii care reprezinta partea esentiala, iar raspunsul este atat cantitativ cat si calitativ.
Aplicand acest criteriu, se vor putea selecta angajatii care vor fi preluati si care nu, astfel ca in practica aplicabilitatea masurilor de protectie stabilite prin Directiva in favoarea angajatilor sa fie lasata la latitudinea angajatorilor care vor putea decide sa nu preia o parte esentiala si sa ocoleasca astfel aceste masuri.
Aceasta posibilitate a angajatorilor de a stabili preluarea numai a unei parti din personal este redusa atunci cand are loc si un transfer de active pentru ca in asemenea cazuri, desigur pe baza tuturor circumstantelor, se poate concluziona mai usor existenta unui transfer, astfel incat li se va impune preluarea intregului personal alocat activitatii transferate, ca efect al acestei operatiuni.
2 Hotararea CEJ din 10.12.1998, Francisca Sánchez Hidalgo and Others v Asociación de Servicios Aser si Sociedad Cooperativa Minerva, C-173/96 and C-247/961 Hotararea CEJ din 10.12.1998, Francisco Hernández Vidal SA v Prudencia Gómez Pérez, C-127/96, C-229/96 si C-74/97
3 Hotararea CEJ din 20.01.2011, CLECE v. María Socorro Martín Valor, Ayuntamiento de Cobisa, C-463/09
