Autori: Ecaterina Maria Burlacu (Avocat senior), Cristina Tudoran (Avocat) Data: 16 mai 2016
1. Suspendarea CIM pe timpul cercetării disciplinare – neconstituțională
În data de 5 mai 2016, Curtea Constituțională a României (în continuare „CCR”) a decis că prevederile Codului muncii conform cărora angajatorii pot dispune suspendarea contractului individual de muncă al angajaților care sunt cercetați disciplinar sunt neconstituționale.
Astfel, CCR a admis cu unanimitate de voturi excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu următorul conținut: „(1) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații: a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii”.
În comunicatul de presă aferent acestei soluții, CCR anunță doar justificarea deciziei sale, prin aceea că măsura suspendării reprezintă o restrângere disproporționată a dreptului la muncă al angajaților: „Curtea a constatat că măsura suspendării contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, pe durata cercetării disciplinare prealabile, constituie o restrângere disproporționată a dreptului la muncă, ocrotit de art. 41 alin. (1) din Constituție“.
La acest moment, nu este disponibilă motivarea Curții și argumentele pe care s-a bazat în soluționarea acestei excepții de neconstituționalitate, ci acestea vor fi disponibile integral în cuprinsul deciziei de soluționare a excepției, la momentul publicării sale în Monitorul Oficial al României. De la acel moment, decizia va deveni general aplicabilă, iar suspendarea angajaților pe durata cercetării disciplinare nu va mai putea fi aplicată.
În măsura în care, în termen de 45 de zile de la publicare, Parlamentul sau Guvernul nu vor interveni pentru a pune în acord cu Constituția prevederile din Codul muncii declarate neconstituționale, acestea devin în mod definitiv inaplicabile.
Față de relațiile de muncă din companii, suntem de părere că această decizie are ca efect o restrângere semnificativă a drepturilor și mijloacelor de protecție ale angajatorului în cadrul investigațiilor disciplinare. În concret, angajatorul nu va mai avea la dispoziție mijloace imediate și directe de a limita accesul la și de a proteja valorile cărora li s-a adus atingere ori care au fost periclitate prin săvârșirea abaterii disciplinare de către angajații cercetați.
Așteptăm în continuare publicarea deciziei CCR și eventualele reacții ale legislativului pentru a restabili echilibrul dintre părți în astfel de situații conflictuale.
2. Nou proiect de modificare a Legii privind dialogul social – adoptat de Camera Deputaților
Camera Deputaților a adoptat în data de 10 mai 2015 un nou proiect legislativ care are în vedere modificarea și completarea Legii privind dialogul social nr. 62/2011, și a trimis proiectul spre promulgare Președintelui României. Astfel, mai rămâne doar un pas până la intrarea în vigoare a noilor amendamente.
În cele ce urmează evidențiem pe scurt aceste prevederi și posibilul lor impact asupra relațiilor de muncă din companii.
- Proiectul vizează introducerea unui nou articol în Legea dialogului social, 10 indice 1, care instituie protecţia liderilor sindicali împotriva concedierii pe durata mandatului cât şi pe un termen de 2 ani după expirarea mandatului, „pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate.”
Această prevedere pare re-instituie o protecție excesivă, în dezacord cu principiile constituționale invocate de Curtea Constituțională prin Decizia 814/2015 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, având ca obiect aceeași problemă (“Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă: g) pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat”).
Mai mult, prevederea pare sa contravina și art. 2 pct. 3 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971, conform căruia acordarea unor înlesniri în favoarea membrilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu trebuie să împieteze activitatea angajatorului. În acest sens, interzicerea concedierii liderilor de sindicat pentru alte motive decât cele legate de activitatea sindicală, pe lângă faptul că instituie o sarcină excesivă şi disproporţionată între interesele angajatorului şi ale sindicatelor, poate fi şi de natură a conduce la afectarea activităţii angajatorului prin imposibilitatea reorganizării acesteia în conformitate cu interesele sale economice.
- Se mai propune prin acest proiect și amendarea art. 135 alin. 1 lit a) din Legea dialogului social, după cum urmează: „dacă există un sindicat constituit la nivel de unitate, afiliat la o federaţie sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte unitatea, negocierea se face de către reprezentanţii federaţiei sindicale, la solicitarea şi în baza mandatului sindicatului, conform art. 134 pct. 2 lit. a)”.
Astfel, se elimina implicarea reprezentanților aleși ai angajaților împreună cu federația sindicală la negocierea şi încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, în cazul în care la nivelul unității există un sindicat nereprezentativ afiliat.
Se creează astfel o situație de inechitate față de salariații care nu sunt membri de sindicat (nereprezentativ), prin aceea că se instituie posibilitatea ca un sindicat care nu este reprezentantiv pentru voinţa majorităţii angajaţilor să negocieze contractul colectiv de muncă aplicabil tuturor salariaţilor din entitatea respectivă.
Rămâne de văzut dacă Președintele României va formula o cerere de reexaminare sau va promulga legea în forma actuală adoptată de Camera Deputaților.
