In setul de articole privind transferul de intreprindere ne-am propus sa abordam si cateva aspecte mai putin discutate in acest context, si anume consecintele transferului asupra reprezentarii angajatilor supusi unui transfer de intreprindere dar si consecintele directe asupra reprezentantilor salariatilor.
Printre drepturile angajatilor care sunt protejate in cazul unei schimbari a angajatorului, se reglementeaza in mod expres si dreptul angajatilor de a fi reprezentati. Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unei părţi ale acestora (în continuare „Legea 67/2006”) care implementeaza Directiva 2001/23/CE1 („Directiva 2001/23”) prevede ca: „în situaţia în care, în urma transferului, întreprinderea/unitatea sau părţi ale acesteia îşi păstrează autonomia, reprezentanţii salariaţilor afectaţi de transfer îsi menţin statutul, atribuţiile şi funcţia dacă sunt îndeplinite condiţiile de reprezentare, potrivit legii. In situatia neindeplinirii conditiilor legale de reprezentare, salariatii transferati isi aleg reprezentantii, conform legii”.
Astfel cum este subliniat si de jurisprudenta CEJ, premiza pentru a discuta despre consecintele transferului de intreprindere asupra reprezentarii salariatilor, este sa fim in prezenta unui transfer. Detaliile tehnice privind calificarea unei operaţiuni ca fiind transfer le-am analizat in articolele anterioare, astfel ca in continuare vom incerca sa ne concentram pe analiza criteriului care determina mentinerea sau nu a reprezentantilor salariatilor si a drepturilor acestora in contextul transferului, respectiv menţinerea de catre intreprinderea transferata a autonomiei in cadrul entitatii cesionare.
Jurisprudenta CEJ2 subliniaza diferenta dintre notiunea de „identitate” si notiunea de „autonomie”, in sensul in care nu trebuie confundata cerinta ca intreprinderea sa isi mentina identitatea – ca unul dintre criteriile pentru a fi in prezenta unui transfer, cu cerinta ca intreprinderea sa isi mentina „autonomia” – pentru a deveni aplicabile unele efecte ale transferului cu privire la reprezentantii salariatilor. Astfel, aprecierea cu privire la autonomie se face intotdeauna dupa ce am constatat deja transferul, in timp ce mentinerea identitatii este una din conditiile pentru existenta transferului.
In lipsa unei definitii legale a notiunii de autonomie, atunci cand a fost solicitata sa se pronunte asupra continutului acestei notiuni CEJ a apelat la intelesul obisnuit in limbajul curent, referindu-se la notiunea de „autoguvernare” care in cazul unei entitati economice reprezinta „competentele acordate responsabililor acestei entitati de a organiza, intr-un mod relativ liber si independent, munca in cadrul entitatii mentionate in desfasurarea propriei activitati economice si in special competentele de a da ordine si instructiuni, de a imparti sarcini lucratorilor subordonati care apartin de entitatea
2 CJUE, Federacion de Servicios Publico de la UGT impotriva Ayuntamiento de la Linea de la Concepcion, Maria del Roasio vecino Uribe si Minister Fiscal, 29.07.2010, C-151/091 Art. 6 alin. (1) din Directiva prevede: daca intreprinderea, unitatea, sau partea de intreprindere sau de unitate isi pastreaza autonomia, statutul si functia reprezentantilor sau a reprezentarii lucratorior afectati de transfer se mentin, in conformitate cu aceleasi modalitati si in aceleasi conditii care existau inainte de data transferului in temeiul unei dispozitii legale, de reglementare si administrative sau al unui acord, daca sunt intrunite conditiile necesare pentru constituirea reprezentarii salariatilor in cauza, precum si de a decide folosirea mijloacelor corporale puse la dispozitia sa, aceasta fara interventia directA din partea altor structuri de organizare ale angajatorului”3.
Fata de aprecierea CEJ in cauza de mai sus, in observatiile transmise pentru pronuntarea unei hotarari preliminare, Comisia Europeana propune un criteriu ceva mai general si care poate avea un binevenit caracter director: „o unitate isi pastreaza autonomia in cazul in care, dupa transfer, isi mentine structura organizationala specifica impusa de cedent diferitilor factori de productie transferati”, observand totodata ca „dimpotriva, o entitate nu isi pastreaza autonomia atunci cand, in pofida mentinerii legaturii functionale de interdependenta si de complementaritate dintre factorii de productie transferati ([…]) acesti factori sunt integrati dupa transfer, intr-o structura noua si diferita din punct de vedere organizational”4.
Asa cum observa si avocatul general in sustinerile sale in Cauza C-151/90, CEJ apreciaza ca masurile minore de restructurare efectuate de cesionar, dupa transfer, asupra intreprinderii transferate nu vor avea ca efect priederea autonomiei unitatii transferate.
In lumina celor de mai sus, putem extrage cateva criterii relevante in aprecierea autonomiei entitatii transferate: (i) continuitatea funcţiilor şi serviciilor furnizate de lucrătorii transferaţi; (ii) măsura în care lucrătorii transferaţi continuă să formeze o unitate operaţională distinctă în cadrul întreprinderii cesionarului; (iii) măsura în care superiorii direcţi ai acestor salariaţi au ramas aceiaşi/structurile de conducere nu au suferit schimbari substantiale; (iv) măsura în care operaţiunile de restructurare semnificative efectuate de cesionar după transfer au dus la pierderea de către unitatea transferată a independenţei sale organizationale şi financiare.
In orice caz, chiar si avand ca precedent interpretarea de mai sus, potrivit principiului reiterat constant de CEJ in cauzele privind transferul de intreprindere in sensul ca in aprecierea transferului de intreprindere si a efectelor acestuia se va avea intotdeauna in vedere situatia de ansamblu si niciun element nu se va analiza izolat, vom avea cel mai probabil variatii in interpretarea notiunii de autonomie, interpretarea fiind la libera apreciere a judecatorului pus in fata analizei împrejurărilor cauzei.
Revenind la legea de implementare in Romania, Legea 67/2006, aceasta conditioneaza mai departe mentinerea de catre reprezentantii salariatilor a statutului, atributiilor si functiei de indeplinirea conditiilor legale de reprezentativitate la nivelul unitatii transferate.
Avand in vedere aceasta conditie si pragul de reprezentativitate impus de Legea nr. 62/2011 a dialogului social este usor de constatat o restrangere semnificativa a situatiilor in care reprezentantii salariatilor/sindicatele reprezentative in care sunt membrii angajatii transferati indeplinesc conditiile de reprezentativitate, respectiv 50% + 1 din angajatii respectivei companii. Astfel, cu greu ne putem imagina situatia in care doua serii de reprezentanti ai salariatilor sau doua sindicate reprezentative ar putea coexista la nivelul angajatorului cesionar.
O asemenea situatie poate fi cel mult imaginata pentru ipoteza in care, potrivit exigentelor reglementarii comunitare, ar trebui sa se ia masuri pentru asigurarea reprezentarii adecvate a angajatilor care, in cadrul unitatii cedente erau reprezentati, insa odata transferati in cadrul unitatii cesionare isi pierd autonomia si deci reprezentatii acestora nu isi mai mentin functiile si atributiile. Legea nr. 67/2006 pare ca a ales reglementeze aceasta situatie prin unica posibilitate a angajatilor transferati de a opta in mod expres sa fie reprezentati de structurile deja existente in unitatea cesionara.
Cu referire in mod direct la situatia reprezentantilor salariatilor, Legea 67/2006 mentioneaza pe scurt aceea ca, daca mandatul reprezentantilor salariatilor afectati de transfer inceteaza ca urmare a transferului, acestia vor beneficia in continuare de masurile de protectie prevazute de lege. Intrucat in prezent acestia beneficiaza de protectie numai pe durata mandatului, interpretarea rezonabila ar fi aceea ca vor continua sa beneficieze de protectie pentru perioada pe care mandatul lor ar fi subzistat in lipsa transferului.
3 Ibidem
4 Conclusions de l’avocat general – mai 2010, CJUE, Federacion de Servicios Publico de la UGT impotriva Ayuntamiento de la Linea de la Concepcion, Maria del Roasio vecino Uribe si Minister Fiscal, 29.07.2010, C- 151/09
Acest articol nu reprezinta consultanta juridica. Pentru mai multe informatii va rugam sa va adresati office@filipandcompany.com.
