Camera Deputaţilor a transmis spre promulgare proiectul de lege înregistrat sub nr. Plx 460/11.11.2013 menit să ducă la îmbunătăţirea dialogului social în Romania. Principalele modificări vizează (i) schimbarea modului în care se stabilesc sectoarele de activitate şi (ii) schimbarea prevederilor privind reprezentarea părţilor contractului colectiv de muncă („CCM”).
1. Stabilirea sectoarelor de activitate
În prezent, Codul de Dialog Social prevede că sectoarele de activitate se stabilesc de către Guvern prin hotărâre, în urma consultării partenerilor sociali, prin gruparea domeniilor de activitate stabilite conform codului CAEN.
Noua reglementare prevede că sectoarele de activitate sunt sectoare ale economiei naţionale care se stabilesc de către Consiliul Naţional Tripartit şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Din punct de vedere al aplicării sale, noua prevedere ridică mai multe probleme.
În primul rând s-a eliminat orice legătură cu codul CAEN, aspect care va putea favoriza lungi dezbateri cu privire la includerea anumitor domenii de activitate într-un sector de activitate sau în altul.
În al doilea rând, se deleagă o atribuţie importantă unui organism a cărui funţionalitate apare deocamdată a fi doar teoretică. Potrivit informaţiilor puse la dispoziţie de Guvernul României, Consiliul Naţional Tripartit (pentru Dialog Social) s-a întrunit doar de două ori în ultimii 3 ani.
Un ultim aspect care nu pare să încurajeze fluidizarea stabilirii sectoarelor de activitate este acela că in fapt acum avem o aprobare în doi paşi. Astfel, textul stabileşte că sectoarele de activitate sunt stabilite de Consiliul Naţional Tripartit, Guvernul urmând să le aprobe. Întrucât Guvernul va putea şi să respingă deciziile Consiliului, putem anticipa blocaje în procesul de stabilire a sectoarelor de activitate, ceea ce adaugă la faptul că avem oricum deocamdată un organism nefuncţional care stabileşte în prima etapă sectoarele de activitate pentru care se pot încheia contracte colective de muncă.
2. Reprezentarea părţilor la contractul colectiv de muncă
Potrivit reglementării în vigoare, la nivel de unitate, angajaţii sunt reprezentaţi la negocierile colective şi în contractul colectiv de muncă de către sindicatul legal constituit şi reprezentativ sau de către reprezentanţii angajaţilor, după caz.
Noua reglementare prevede că, la nivel de unitate, angajaţii sunt reprezentaţi de către sindicatele legal constituite şi reprezentative. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ, reprezentarea se face de către federaţia la care este afiliat sindicatul, dacă federaţia este reprezentativă la nivelul sectorului din care face parte unitatea.
Reprezentanţii aleşi ai angajaţilor vor reprezenta angajaţii doar acolo unde nu sunt constituite sindicate.
Modificarea cea mai de substanţă în noile prevederi este aceea că se reglementează în mod expres că reprezentanţii aleşi ai angajaţilor (aleşi de peste jumătate din totalul de angajaţi) au dreptul să reprezinte angajaţii în negocierile colective doar atunci când nu sunt consituite sindicate, indiferent de numărul de membri şi reprezentativitatea sindicatului.
Cum un sindicat poate fi înfiinţat de cel puţin 15 persoane, se va putea ajunge în situaţia în care voinţa a peste 50% din angajaţi să fie înlăturată de voinţa unui procent mult mai mic de angajaţi care va atrage implicarea în negocieri a unei federaţii străine de fapt de realităţile concrete ale companiei la nivelul căreia au loc negocierile. Această discrepanţă va fi cu atât mai pronunţată în societăţile cu număr mare de angajaţi.
Noua reglementare extinde drepturile federaţiilor sindicale reprezentative reglementând expres dreptul acestora de a interveni în negocierea unui CCM fără a fi necesară solicitarea expresă a sindicatului afiliat. O astfel de prerogrativă poate să dea naştere la abuzuri din partea federaţiilor sindicale reprezentative, care-si sporesc puterea negociind la nivel de companie. Se neglijează dreptul angajaţilor din sindicatul afiliat de a nu chema la negocieri federaţia sindicală şi de a se supune voinţei majorităţii angajaţilor din companie, negociind prin reprezentanţii angajaţilor. Cât timp sindicatul constituit în societate este afiliat la o federaţie reprezentativă la nivel de sector, reprezentanţii angajaţilor nu au practic nicio putere la nivelul societăţii.
O lacună majoră a noilor prevederi este că, din modul în care sunt formulate rezultă că, în cazul în care avem un sindicat constituit la nivel de companie fără a fi însă afilitat la o federaţie sindicală reprezentativă, noua reglementare pare să facă imposibilă negocierea colectivă deoarece reprezentanţii angajaţilor pot interveni doar în situaţia în care nu s-a constituit sindicat. O remediere pare a fi păstrarea art. 135 din actuala formă a Codului de Dialog Social, care prevede că, acolo unde exista un sindicat neafiliat, negocierea se poartă de către reprezentanţii salariatilor. Cu toate acestea, prevederile actualului articol 135 intra în conflict cu propunerea legislativă, inclusiv în ceea ce priveşte reprezentarea prin federaţie la nivel de companie – stabilind că acolo unde un sindicat nereprezentantiv cheamă la negocieri federaţia la care este afiliat, aceasta vine să negocieze împreună cu reprezetanţii angajaţilor. Având în vedere că deja practica autorităţilor este în sensul de a descuraja participarea la negocieri a reprezentanţilor angajaţilor împreună cu federaţiile sindicale, este de văzut cum se va interpreta aplicarea acestui art. 135 rămas nemodificat.
La acest moment legea a fost transmisă către reexaminare înainte de promulgare de către Preşedintele României.
Pentru a remedia însă lacunele şi neconcordanţele descrise mai sus, simpla trimitere la reexaminare nu este suficientă, ci Parlamentul va trebui să modifice proiectul de lege înainte de a-l retrimite la promulgare.
Acest articol nu reprezintă consultanţă juridică. Pentru mai multe informaţii vă rugăm să vă adresaţi office@filipandcompany.com.
